Poveste iar

 
Câteodata mă întreb dacă nu știai cumva
Sufletul, simțirea ta, pură cum te poartă-n ea
Dac-aș ști c-așa ar fi, aș clădi din noapte zi
Și din zi poveste iar, care n-ar fi în zadar
 
Iar dorința mi-e in zare, un vânt din depărtare
Spre cărarea ta
E ca soarele – răsare ce stă ascuns in mare
Valurile-i tac
 
Zilele ar fi trecut ca fantasme-n calendar
De n-aș fi știut
Câteodata mă întreb dacă nu știai cumva
Cât de mult am așteptat să răsari in lumea mea…