În spatele rănii (Steaua)

 
Sunt o cometă arzândă c-o stea de foc în priviri
Un zeu printre oameni un blestem şi un vis, năluciri
Un înger şi-un demon se zbat între chip şi pământ
În spatele rănii, o stea, dar păru-i cărunt
 
Şi scriu şi tot scriu şi compun pentru voi anateme
Arunc peste voi cu vise dar şi cu blesteme
Dar ştiu că acestea toate nu vreţi să le ştiţi
De vă pricepeţi mai bine, vă rog, nu vă sfiiţi
 
Sunt fiul dezastrului şi fiul… reclădirii
Durerea şi-un zămbet fac loc povestirii
Ele se luptă cu mine şi nu ştiu dacă să tac
Mi-e frica de stea, oare o să răzbat?
 
Închinaţi-vă mie dacă vă simţiţi mai bine
Sunt mult prea frumos dar e drumul meu către sine
Visaţi-mă-n noapte, priviţi mai departe, în şoapte
Ascultaţi-mă-n gânduri. Va mint? Poate!
 
În mine e steaua, durerea, şi eu sunt în ea
Pe frunte luceşte dar oare e un coşmar?
Sau e visul din urmă şi tot ce speram ca să fiu
Să nu fie cumva doar un strigăt în pustiu