Hipogeul pelerinajului

 
nu-i bai zice Baicu, mergem la radio,
mă rad şi mergem, margento,
trebuie să ne luăm adio
de la pacea muzicii, e mai urgentă
efeminarea sunetului, sub un capac, într-o geantă
plină de zeamă de lume, din studio:
 
pianul pentru peanul cu aripi e-o plasă
în care rechinii din ochi şi din solzi ridică o casă
 
unde unduie mereu aerul ca-ntr-o zisă lungă lentă
dintr-un minereu greu de se-aude o