Embargo pe creier

 
Vreau, da vreau să mă visez elefant
Şi-un pic aberant
Mă stresez la gândul
Că mă cam bate vântul.
 
Sunt atât de firav
Fără să fiu suav
Înjur din ţărână
Că elefanţii ne fărâmă.
 
Sunt o biată furnică
Şi într-un fel bunică
Mă strecor prin viaţă
Ca o raţă.
 
Refren: Câteodată mi-e frig
Câteodată mi-e foame
Câteodată mi-e lene
Câteodată mi-e sete
Câteodată visez
Uneori aberez
Că viaţa-i frumoasă
Dar cam plicticoasă
Câteodată mai dorm
Câteodată mai mor.
 
Nu sunt furnicuţă
Şi nici nu vreau să mă cred
Sunt un om prins în cuşcă
De un suflet rebel.
 
Încerc să gândesc
Dar undeva mă opresc
Cineva-mi pune piedică
Şi-alunec, şi-alunec în gol.
 
Undeva aproape de sufletul meu
Se află un gând să devin Dumnezeu
Un gând pe care mereu şi mereu îl alung.
 
El totuşi persistă
Şi câteodată insistă
Să fiu şi eu elefant
Şi e totuşi un gând excitant.
 
Totuşi cred că vreau asta pentru că sunt firav
Muritor
Şi foarte slab
Dar mă bucură gândul
Că deşi mă bate vântul
Deşi sunt trecător
N-o să dispar când o să mor.
 
Am refuzat să mai cred că pot să fiu ca el
Am renunţat să mai sper să fiu elefantul
Am încetat să mai cred că urmele mele sunt mici
Ca ale unei furnici.
 
De acum încolo o să las în viaţă
Numai urme de gheaţă
Care se vor topi
De acum încolo voi merge mai apăsat
Mai greoi şi mai umblat
Voi merge mai mândru căci am aflat
Că sunt om.
 
Iar urmele mele
Nu se pot şterge
Nici măcar cu sânge
Nici măcar când ninge
 
Am aflat adevărul
Care-l ascunde cerul
Că am ars neîncetat
Firav şi excitat.
 
Am aflat că mi-am pus
O emblemă în frunte
Un embargo prin pletele cărunte
Şi-am uitat
Unde mi-era soarta
Şi de ce
Sunt atât de firav.