Dupa apa

 
(sinaxarul celor sapte zile ale Mariei Răducanu)
 
(ii)
 
tu tată al tuturor lucrurilor
război fără de capăt
 
(iii)
 
încercuie pe dinăuntru centrul lumii
al săptămânii
fă-l să rodească în grânele noastre
sub astre
 
(iv)
 
zeu al nostrum de ziuă târzie
care-ţi ţii chipul în poala pleromei
şi ne trimiţi ploaia fără de moarte
din dimineaţa luminii nelumii
fără departe
 
(v)
 
tu care vii vino mereu
tu fără de tată
fată
cu gura de vin
vii
şi ne iartă
vuiet al soarelui acoperind
crucea lumii cu un clopot
de stâlpări străluminate
 
(vi)
 
şi tu sete nesecată de seth
adu patria mea plată rotită
sub plumb
fă din mâinile noatre-o monedă tăioasă
când trecem prin sângele alb
şi nu punem gura aceasta
singură în pământ
 
(vii)
 
lasă-ne tu pământ din care răsare
soarele pe chipul meu
cu şapte ochi arşi
de propriile
pleoape
 
(i)
ape
tăcute frământate de lună
ape
(ii)
 
tu tată al tuturor lucrurilor
război fără de capăt
 
(iii)
 
încercuie pe dinăuntru centrul lumii
al săptămânii
fă-l să rodească în grânele noastre
sub astre
 
(iv)
 
zeu al nostrum de ziuă târzie
care-ţi ţii chipul în poala pleromei
şi ne trimiţi ploaia fără de moarte
din dimineaţa luminii nelumii
fără departe
 
(v)
 
tu care vii vino mereu
tu fără de tată
fată
cu gura de vin
vii
şi ne iartă
vuiet al soarelui acoperind
crucea lumii cu un clopot
de stâlpări străluminate
 
(vi)
 
şi tu sete nesecată de seth
adu patria mea plată rotită
sub plumb
fă din mâinile noatre-o monedă tăioasă
când trecem prin sângele alb
şi nu punem gura aceasta
singură în pământ
 
(vii)
 
lasă-ne tu pământ din care răsare
soarele pe chipul meu
cu şapte ochi arşi
de propriile
pleoape
 
(i)
ape
tăcute frământate de lună
ape