Dumnezeu trist

 
Tu ne-ai dat inimi slabe
Tu ne-ai dat boli şi moarte
Tu ne-ai făcut după chipul tău
Feţe ca nişte răni adânci în suflete
 
Tu ne-ai dat speranţa
Şi apoi ne-ai luat-o
Tu ne-ai dat lacrima
Să împăiănjenească privirea
Ne-ai dat zâmbetul
Dar nu Ne-ai spus că piere
 
Tu ne-ai luat şi ne-ai dat
Pe noi înşine mereu
Ne-ai învăţat şi ne-ai dezvăţat
De credinţă
 
Ref: Eşti un Dumnezeu trist
Exact ca şi noi
Asemănători ţie
Doar o poezie
Tristă sau veselă
După bunul tău plac
 
Coroane de spini pe capete
Tristeţi îngropate-n neant
Inimi slabe şi spade ascuţite
Vitejii uitate sau pierdute
Acorduri mute
Mâini pricepute
Ţipete oarbe
Guri surde
 
Iubiri pline de ură
Febră, temperatură
Speranţe deşarte
Şi prea multă moarte
 
eşti doar un Dumnezeu trist
Şi singur
Uitat undeva în genialitatea şi omnipotenţa ta
E atât de tristă nemurirea
Uneori
 
O lume imperfectă, după chipul şi asemănarea ta