Autonomie

 
Am ridicat pumnul spre cer
Şi-am urlat
De ce a trebuit să vină
De ce a trebuit să plece
De ce dracu a mai venit.
 
Mereu cu gura plină de sânge
Cer răzbunare
Pentru ce mi-au făcut altele
Şi îmbătat de succes
Mă reped spre o nouă victimă.
 
Uneori victima devine vânător
Într-o lume-n care
Totul este de mâncare
Viaţa este de vânzare
Chiar şi eu.
 
REFREN: Dar ea voia o autonomie a gândurilor
Ca o poezie
Dar ea voia o autonomie a viselor
Ca o fantezie.
 
Transpir lacrimi şi sânge
Şi miros
A caise putrede şi bolnave
De abstinenţa de la iubire
Şi mor câte puţin.
 
Neştiinţa mă omoară
Dacă oare
Va fi o stricată
Coaja de banană
Pe care voi cădea.
 
Fanteziile mă omoară
Şi nu mai iubesc
Aşa cum iubeam cândva
În acea seară în care ea
Mă bărbierea.
 
Mănunchiul de chei spre inima ei
S-a rupt
Şi nu mai ştiu nici drumul la ea
Am nevoie de-un ghid
Am nevoie chiar de ea.