Suflete în colivie

 
Tot ce a fost poate n-a avut vreun rost,
Poate tu, poate eu, poate noi,
Ce e în jur – e albastru pur
Poate noi l-am rănit, l-am părăsit.
 
Suflelte închise-n colivie
Ascunse în palatul de cleştar
În zadar…
 
Cât ai încercat mereu să faci să fie bine,
N-ai aşteptat în schimb nimic…
Sufletul ţi l-ai deschis, ţi l-ai fi dat din tine,
Cu şovăială te-au privit,
Suflete închise-n colivie
Ascunse în palatul de cleştar
În zadar…
 
Tot ce a fost poate n-a avut vreun rost,
Poate noi, poate tu, poate eu,
Ce e în jur – e albastru pur
Poate tu l-ai rănit, l-ai părăsit.