Ningea

 
Ningea cu fulgi frumoşi de nea
Şi nici măcar o stea
Sus pe cer
Ningea pe amandoi şi ea
Şi gândul mă-ntreba
“Să mai stau…”
 
Aş fi vrut să mi se fi părut,
Sau tu să n-o fi vrut
Pe ea
Ningea şi cred că ea plângea
Iar tu plecai grăbit
Undeva
 
Ningea, sau doar mi se părea…
Cu ochii strâns închişi, iubit acum de ea,
Lăsându-mi inima undeva…
 
Ningea
Ca în poveşti ningea
Peste inima mea
Cu fulgi de catifea
Ningea
Şi nimeni nu ştia
Ce vorbe se cuvin
Cum ningea…
 
Ningea
Ca într-o iarnă grea
Pe străzi şi strada mea
Nimic nu se vedea
Ningea pe amândoi şi ea
Şi gândul mă-ntreba “Să mai stau…”
 
Ningea, sau doar mi se părea…
Cu ochii strâns închişi, iubit acum de ea,
Lăsându-mi inima undeva…
 
Ningea,
Aş mai fi spus ceva,
Chiar dacă nu conta
Orice aş fi spus eu,
Minţind sufletul meu
Că mai vrea
 
Ningea şi cred că ea plângea
Ningea pe amândoi şi ea
Ningea şi gândul mă-ntreba “să mai stau…”
Aş fi vrut să mi se fi părut,
sau tu să n-o fi vrut pe ea
Ningea cu fulgi frumoşi de nea
şi nici măcar o stea sus pe cer
Ningea…