La margine de Bucureşti

 
La margine de Bucureşti,
pe strada mea umbrită de doi tei
cu un covrigar
şi-n colţ, c-un grătar
de mititei,
 
acolo-aş vrea să stai şi tu.
Acolo-n margine de Bucureşti,
cît dragostea mea,
şi tu, tot aşa
să mă iubeşti.
 
Să bem acas’ la noi, să ne-mbătăm,
dar să nu ştie cîrciumarii
şi de-avem chef de cîntec, să cîntăm,
să facem noi pe lăutarii.
 
La margine de Bucureşti,
în casa mea, iubito, aş vrea să vii.
Doar noi doi să fim
şi să ne iubim
cît om trăi.