Panoramic Jazz Rock – CD


Panoramic Jazz Rock, un album celebru al muzicii româneşti apărut acum 38 de ani doar pe vinyl, a fost reeditat de Soft Records pe CD în seria FuzzionFashion într-un tiraj limitat la numai 300 de exemplare numerotate. Albumul a fost înregistrat în 1976 şi a apărut în 1977 la Electrecord. Pe varianta CD, albumul a fost completat cu piesa Xibaba ca prim bonustrack, o piesă înregistrată live în 1976 la Sibiu Jazz Festival. Xibaba este în versiunea Electrecord, diferită ca mixing şi masterizare de piesa Xibaba prezentă pe albumul Marius PoppLive (Soft Records 2012). Piesele bonus (8-10) sunt înregistrări de studio realizate înainte de 1970 în cea mai valoroasă formulă de jazz a anilor ’70 aflate la prima editare pe un suport comercial.

Note de copertă – ediţia 2013
Fără îndoială, albumul „Panoramic Jazz Rock” – de la a cărui primă editare s-au perindat pe axa vremii mai bine de trei decenii şi jumătate – poate fi estimat, din perspectiva timpului scurs, drept o emblematică reuşită, nu doar printre realizările discografice ale muzicianului Marius Popp ci şi pentru ansamblul întregii discografii româneşti de gen! Caracterizare acreditată odată în plus de atît de inspiratele comentarii semnate de Richard Oschanitzky

Şi fiindcă durata unui CD (extinsă faţă de antecesorul lui, discul de vinil) presupune în chip firesc cîteva minute disponibile în plus, nu puteau fi aflate secvenţe sonore mai semnificative, mai pregnante decît cele trei momente muzicale „bonus” venind să ilustreze realizările de ţinută ale Cvintetului de jazz „Bucureşti”, valoros grup românesc de tip „All Stars” de la începutul anilor ’70, grup care, deşi foarte activ, nu a beneficiat din păcate de existenţa unui album de sine stătător.

Aşadar, veritabili corifei ai jazz-ului modern autohton, saxofoniştii Dan Mîndrilă, Ştefan Berindei, contrabass-istul Johnny Răducanu (toţi trei trecuţi în nemurire) alternativ cu Bogdan Cavadia la contrabass, bateristul Eugen Gondi şi desigur pianistul Marius Popp au dat măsura reală a înzestrării lor pentru jazz, a inventivităţii spontane concretizate prin excelente improvizaţii, în cele trei piese de tentă folclorică: „De-ar fi mîndra-n deal la cruce”, „Bănăţeană”, „Colind”. Dar, stimaţi auditori ai discului, vă veţi bucura urmărind şi un bonus live, memorat din derularea Festivalului de Jazz de la Sibiu – motorica temă „Xibaba” a percuţionistului brazilian Airto Moreira, redimensionată interpretativ de Marius Popp Quintet, grup al cărui recital a marcat un adevărat triumf pe scena acelui festival din martie 1976, ne referim la anul în care a fost înregistrat în studioul Electrecord LP-ul „Panoramic Jazz Rock” apărut în 1977. Marius Popp Quintet, adică protagonistul la pian electric, Peter Wertheimer – saxofon alto şi flaut, Alin Constanţiu – saxofon tenor şi clarinet, Mircea Tudoran – ghitară bass, Marian Toroimac – baterie, cu toţi admirabili instrumentişti creativi. Fiindcă parafrazînd un cunoscut dicton, în jazz „eşti ceea ce (şi cum) improvizezi”!
Florian Lungu
Note de copertă – ediţia 1977
Recunosc că atunci când am auzit prima dată de arhitectul-pianist Marius Popp – şi sunt peste 12 ani de atunci – noi, “veteranii” în materie, eram destul de sceptici. Sceptici din cauza asaltului masiv al diletantismului din perioada în care Jazz-ul a devenit “copil de suflet” al muzicii româneşti, cu drepturi depline şi bine meritate. Au trecut anii şi arhitectul-pianist s-a transformat întâi în pianistul-arhitect, iar apoi în muzician pur şi simplu. Evoluţia a fost de fapt cât se poate de logică, dacă ne gândim la premizele bilaterale ale lui Marius.

Marius Popp, născut la Sibiu la 21 septembrie 1935 şi aflat la primul său LP nominal, manifestă o evidentă admiraţie pentru stilul celebrilor pianişti, şefi de şcoală, Brubeck, Tristano, Evans şi Hancock. De altfel nimic surprinzător: faptul atestă bunul său gust. Fără îndoială tocmai această dragoste faţă de cei dinainte, această sintetizare a ceea ce a fost şi este mai bun, reprezintă cea mai sigură, dacă nu chiar singura cale certă spre concretizarea şi afirmarea propriului eu, evident cu condiţia să ai ceva de spus pe limba ta. Iar Marius Popp, ca orice artist autentic, vorbeşte limba neamului său. Dovada acest disc.

Prima piesă Peisaj, ne sugerează un “peisaj” deloc contemplativ, ci din contra foarte activ, un peisaj al vieţii noastre contemporane, o lume plină de dinamism. Aranjamentul autorului, bazat pe un aparent joc între 4/4 şi 3/8 creează loc, încă de la enunţul temei, unor fraze armonic libere. Ascultăm două frumoase improvizaţii datorate lui Peter Wertheimer (sax. sopran) şi lui Alin Constanţiu (sax. tenor) urmate de inspiratul solo al lui Marius (pian electric) care denotă virtuozitate şi mi se pare concludent stilului său.

Balada anunţă zorile unui autentic aranjor de jazz, Adrian Enescu, fenomen din păcate atât de rar, atât la noi în ţară cât şi peste hotare. Sonorităţile romantice, aş zice montane sau pădurene, excelent construite de Adrian, ne duc cu gândul la stilul lui Gil Evans. Din nou Marius, remarcabil în soloul său, inspirate şi intervenţiile lui Adrian.

Trifoiul cu cinci foi a lui Florian Lungu aduce o notă aparte în contextul acestui LP. Este o piesă de evidentă inspiraţie braziliană cu melodică stilizat autohtonă, piesă ce-i prilejuieşte lui Peter Wertheimer poate cel mai inspirat solo de saxofon de pe acest disc. Remarcabile, de asemeni, liniile construite de Radu Goldiş (ghitară).

Piesa Simboluri nu-şi dezminte denumirea: grupul de suflători revine pe parcursul piesei de mai multe ori cu aceste “simboluri”, care sunt un fel de inscripţii. Veţi auzi mai departe că şi “inscripţiile” pot fi simbolice. Piesă interesantă, cu frumos solo al lui Peter Wertheimer. Remarcabilă, participarea lui Silviu Hera (chitară). Dar să reţinem în primul rând sonorităţile create de Marius Popp, prin aranjamentul său.

Inscripţie – un nou “outsider” al acestui LP. Ceva între muzica pop de bună calitate şi sound-ul contemporan de jazz. Soliştii, în frunte cu Marius, au grijă să fie cât mai “jazz”! Synthesizerul, enigmatica voce a Aurorei Andronache (cunoscută şefă a grupului vocal Aurora), neobişnuita formulă armonică la baza improvizaţiilor, poliritmia, simbolica – toate aceste elemente mă determină să răspund la întrebarea: Este această muzică pop sau jazz? cu un categoric: Evident jazz!

Crestături în lemn – un lucru tot mai rar: un pianist cântând jazz de unul singur, fără bas, fără tobă – şi totuşi jazz! O superbă demonstraţie solistică a lui Marius Popp a propos de dragostea sa pentru marii pianişti ai genului. Şi totuşi nota pregnantă rămâne cea “natală” românească.
Richard Oschanitzky

 


Liner notes of the original album – 1977
I must confess that when – over 12 years ago – we first heard of the architect-pianist Marius Popp, we, the “veterans” in this field, were quite skeptical. We were skeptical because of the great onslaught of dilettantism taking place in the period when jazz was being adopted by the Romanian music. Years passed and the architect-pianist became first a pianist-architect and then simply a musician. A very logical evolution if we consider his dual background.

Marius Popp, born in Sibiu on the 21st of September 1935, here presenting his first LP, shows his obvious admiration for the style of famous pianists and trailblazers such as Brubeck, Tristano, Evans and Hancock. Nothing surprising so far – it’s indicative of good taste. The love for his predecessors, the synthesis of the greats is the surest way, if not the only, to define and solidify the self, with the caveat that the self must have something to say. And Marius Popp, like an authentic artist, speaks the language of his people. This disc is proof of that.

The first track, Peisaj (Landscape), suggests a “landscape” that is not contemplative but dynamic, an active landscape of our contemporary world. The author’s arrangement, based on an apparent play between 4/4 and 3/8 makes room for harmonically free phrasing from the onset. There are two beautiful improvisations by Peter Wertheimer (soprano sax.) and Alin Constanţiu (tenor sax.) followed by Marius’ inspired solo part (electric piano), denoting virtuosity and specific to his style.

Balada (The Ballad) dawns the making of an authentic jazz arranger, Adrian Enescu, unfortunately so rare a phenomenon at home or abroad. Adrian’s excellently constructed romantic phrases evocative of mountains or forests remind us of Gil Evans’ style. Marius is once again noteworthy in his solo, as are Adrian’s inspired interventions.

Florian Lungu’s Trifoiul cu cinci foi (The Five-Leaf Clover) is set apart in the context of this LP. Of obvious Brazilian inspiration but finished in local melodic style, it gives Peter Wertheimer the opportunity of playing perhaps the most inspired saxophone solo of the album. Radu Goldiş’ guitar traces noteworthy musical lines.

Simboluri (Symbols) is true to its name: the brass group repeats these motif-like “symbols” several times throughout the track. An interesting tune, with a nice solo by Peter Wertheimer. Silviu Hera’s guitar is mentionable as well in Marius Popp’s masterful arrangement.

Inscripţie (Inscription) is another “outside” for this LP, something between quality pop and contemporary jazz, the artists carefully tipping the balance towards the latter. The synthesizer, Aurora Andronache’s enigmatic voice (she’s the leader of the vocal group “Aurora”), the unusual harmonic formula used as a basis for improvisation, the complex rhythms and the symbolism – all these elements are categorical evidence of jazz.

Crestături in lemn (Wood Marks) – an ever rarer thing: a pianist playing jazz by himself, with no bass, no percussion – yet making jazz! This is a superb affirmation of Marius Popp’s solo abilities, reminding us of his love for the great pianists of the genre. And still the overarching musical flavour is essentially Romanian.
Richard Oschanitzky

 


Pagina tehnică / Technical Data

1CD Digipack 6p • Soft Records • Serie: FuzzionFashion • Nr catalog: SFTA-041-2 • Cod preț: DLE • Barcode: 4075303004129 • An: 2013


  • Conducător grup, solist pian electric şi dirijor: Marius Popp
  • Piese 1-6: Peter Wertheimer - saxofon alto, bariton, sopran; Alin Constanțiu - saxofon tenor; Edmund Buschinger - trompetă; Florian Pane - trombon; Mircea Tudoran - ghitară bas; Radu Goldiș - ghitară (1,3); Dan Andrei Aldea - ghitară (2,5); Silviu Hera - ghitară (4); Adrian Enescu - pian (2,5); Sorin Movileanu - ghitară bas (4); Marian Toroimac - baterie (1,5); Sergiu Zagardan - baterie (2,3); Mihai Cernea (4); Aurora Andronache - voce (5).
  • Piesa 7 (bonus): Marius Popp - pian; Peter Wertheimer - saxofon alto şi flaut; Alin Constanţiu - saxofon tenor şi clarinet; Mircea Tudoran - ghitară bass; Marian Toroimac - baterie.
  • Piese 8-10 (bonus): Marius Popp - pian; Ştefan Berindei - saxofon alto; Dan Mândrilă - saxofon tenor; Eugen Gondi - baterie; Dan Cavadia - contrabas (8,10); Johnny Răducanu - contrabas (9).
  • Muzica: Marius Popp (1,2,4,6), Florian Lungu (3), Adrian Enescu (5), Airto Moreira (7).
  • Înregistrări: (1-6) - 1976;  (7) - live Sibiu Jazz Festival 1976; (8-10) 1968-1969 (editate pentru prima oară).
  • Inginer de sunet: Theodor Negrescu (1-6), Alexandru Pârlea (7-10).
  • Piesele 1-7 - licenţă Electrecord.
  • Remasterizare Soft Records 2013 din benzile originale.
  • Coperta: Ştefan Felician Gheorghiu
  • 300 exemplare numerotate Nr. (1...300)/300, seriile hologramelor aplicate DF246719 - DF247018.
  • Data apariţiei: 8.11.2013


Recenzii / Reviews - Links

Cumpără albumul prin MyCD

Piese / Tracks

1. Peisaj 7:55
 
2. Balada 4:52    
3. Trifoiul cu cinci foi 6:22    
4. Simboluri 3:47
 
5. Inscripţie 11:03    
6. Crestături în lemn 4:05
 
7. Xibaba 11:37    
8. De-as fi mândra-n deal la vie 6:56
 
9. Bănăţeana 6:31    
10. Colind 5:35