The Last Fanfare – CD / MC

 Fanfarele ţărăneşti moldoveneşti sunt ansambluri de suflători şi percuţie care execută, într-un stil fermecător, melodii de joc, marşuri, cântece, cântări de nuntă şi piese din repertoriul ritual de Anul Nou pentru petrecerile sătenilor. Fanfarele rurale se ivesc cu vreun secol în urmă, în prelungirea fanfarelor militare şi a tarafurilor din regiune. Mult timp, le ştiu şi le iubesc doar localnicii. Apoi, în vremea festivalurilor eterne (anii ‘60-’80), satele îşi alcătuiesc, prin reunirea micilor fanfare de nuntă locale, “fanfare reprezentative”, care încep să evolueze pe scenele urbane, înfruntându-se totodată pentru supremaţie. Azi, “reprezentativele” se destramă, prefăcându-se din nou în fanfarele de nuntă care le-au stat la bază.

Din păcate, micile fanfare sunt şi ele în agonie. Complexaţi de dramatica lor marginalizare, ei preferă să-şi afişeze ataşamentul faţă de “orchestrele” moderne cu orgi, staţii de amplificare şi repertorii amestecate, în mare parte străine de lumea satului. Muzicienii se salvează individual, ataşându-se unor astfel de “orchestre”. Dar sufletul lor e neîmpăcat: ei simt că nu pot să abandoneze fără luptă o tradiţie minunată, pe care ei au ştiut să o poarte peste generaţii.

Satul Pietriş, alcãtuit în bunã parte din rromi, e bogat în fanfare de nuntă. Aici, mai toţi bărbaţii sunt lăutari de înaltã clasă. Fanfara de pe acest disc e compusă din membrii a trei familii. Instrumentiştii, dotaţi şi ambiţioşi, mânuiesc cu deosebită virtuozitate clarinetul, trompeta, eufoniul, baritonul, basul. Cred în posibilul succes de public al fanfarei din Pietriş, aşa cum cred în calităţile deosebite ale muzicii pe care o interpretează şi le doresc muzicienilor ei tăria, perseverenţa şi dramul de noroc care le-ar prinde bine pentru a se afirma oriunde în lume, aşa după cum merită.
Speranţa Rădulescu – Muzeul Ţăranului Român

The Moldavian village brass bands are groups of wind and percussion instruments interpreting dance tunes, marches, wedding party songs and pieces from the ritual repertoire typical for the village parties at New Year’s time in a matchless delightful style.
The village brass bands started about a century ago, as an extension of military bands and local folk bands. For a long time only the peasants knew and loved them. Around the forties and fifties they come “into power”. Then, at the time of the ‘eternal festivals’ (in the sixties, seventies and eighties) and by bringing together the local wedding party bands, the villagers set up ‘representative brass bands’ which start playing in city theatres, competing for supremacy. Nowadays, the ‘representatives’ are being disbandad again, going back to the wedding party brass bands which made them up.

Unfortunately, small bands find themselves in great difficulty. Distressed at having been dramatically marginalised, Moldavians chose to abandon them, developing an taste for the modern keyboards, amplifiers and mixed repertoire ‘orchestras’, mostly alien to the village culture. Musicians save themselves individually, by joining such ‘orchestras’. However, there is no peace in their souls, for they feel they can not just abandon a wonderful tradition which they have borne through generations.

The Pietris village, many of whose inhabitants are gypsies, is rich in wedding brass bands. Here most of the men are high class musicians. The band on this disc is made up of the members of three families. Gifted and ambitious, they are all virtuosos of the clarinet, trumpet, baritone and bass. I believe in the possible public success of the Pietris brass band just as I believe in the special qualities of the music they play and I wish the musicians enough strength, perseverance and the bit of luck they need to make a name for themselves anywhere in the world, a name that they so rightly deserve.
Speranţa Rădulescu – Muzeul Ţăranului Român

Traducere de Cornelia Bucur