Singur printre amintiri
Volumul de față, publicat postum cu titlul SINGUR PRINTRE AMINTIRI, este o confesiune a lui Eugen Rotaru despre bunii lui prieteni care au plecat, unul câte unul, și l-au lăsat din ce în ce mai singur. Prietenii lui, oameni de o valoare intelectuală deosebită, îi umpleau diminețile cu vizitele lor neprogramate, când se lansau în discuții interminabile și constructive.
Ludovic Spiess, tenor-spinto, cu o carieră internațională remarcabilă, vânător și bucătar amator, Ministru al culturii 1991-1992, Director al Operei Române din București 2001-2005 îi vorbea despre viața soliștilor de operă din lumea întreagă; Laurențiu Profeta – o personalitate marcantă în viața muzicală românească, pianist și compozitor, era unul dintre cei mai școliți și talentați colaboratori, cu care a scris câteva spectacole muzicale de excepție, ca: Opera pentru copii Povestea micului Pan, spectacolele muzicale Moștenirea lui Cadâr și Păguboșii. A ocupat funcții înalte în instituțiile de profil: Secretar al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor, Director adjunct în Societatea Română de Radiodifuziune, Director al Direcției Muzicii în Comitetul de stat pentru cultură și artă, Secretar al Comitetului Național Român pentru Consiliul Internațional al Muzicii. Cu George Bălăiță – scriitor de mare cultură și rafinament, Directorul editurii „Cartea Românească”, Redactor-șef adjunct la revista „Ateneu” purta discuții lungi pe tema literaturii din România și regretau că s-au cunoscut atât de târziu. Vasile Vasilache jr. – compozitor de mare talent, pianist, maestru/inginer de sunet în Radio a fost colaboratorul său de nădejde, cu care a scris cele mai multe șlagăre, majoritatea interpretate de Mirabela Dauer. Putem spune că erau „Un trio formidabil”. Despărțirea de el a fost o grea lovitură. Ar mai fi Dumitru (Titi) Rucăreanu – actor excepțional de teatru și film, cu o biografie/filmografie deosebită, a interpretat cântece despre viața boemă de altădată (voce și acordeon), unele dintre ele fiind scrise (muzică și text) de Eugen Rotaru. Era frumos, talentat, sensibil, voios și cântăcios. I se zicea Talentosu’. Plănuiau două spectacole „One man show”, în care Titi să-și arate întregul său talent de actor/cântăreț, cunoscător al vieții boeme din Bucureștiul de altădată.
Unul ar fi fost NOSTALGIC TANGO care se vrea a fi o poveste despre viața boemă a Bucureștilor de altădată, văzută prin ochii unui artist care a trăit acele vremuri. Textele au fost scrise pe muzica unor tangouri celebre, succese internaționale care se cântă și azi în diverse interpretări instrumentale, sau cu vorbe. În spectacol, acompaniamentul se poate realiza pe viu, cu câteva instrumente specifice (vioară, acordeon, chitară etc.), sau poate fi o înregistrare; depinde de regizor și de posibilitățile actorilor. Cel de-al doilea spectacol plănuit de cei doi ar fi fost CÂNTECE APROAPE ȚIGĂNEȘTI, în care se vorbea despre oameni trăitori la mahala, unii mai bătuți de soartă, alții cu necazuri sau aspirații, dorințe sau vicii, de etnie rromă sau nu, într-un cuvânt… oameni. Important este că nu sunt criticați, sunt arătați așa cum sunt ei, mai buni sau mai puțin buni; sunt semenii noștri pe care-i acceptăm așa cum sunt, pentru că nu există tipare. Fiecare om este unic în felul său. Este o colecție de cântece „țigănești” și „bețivănești”… așa cum erau, pe timpuri, „cântece de pahar”, un fel de cântece de inimă albastră, așa cum ar fi potrivite unui interpret boem, talentat, băutor, sensibil, muzical… unele văzute din perspectiva unui boem cultivat, altele din sufletul unui țigan păgubos… dar nu manele. Nu! Unele cântece par a fi manele, dar textul este mult mai elevat, altele sunt extrase din spectacolele muzicale scrise de E. Rotaru, unde au existat asemenea personaje, n-aș zice de la marginea societății ci… de la marginea orașului. Alte cântece au ca subiect băutura, viciu pe care îl găsim prezent în toate păturile sociale.
Eugen Rotaru a scris mult și frumos; asta pentru că el era un om frumos în întregul lui! Statura lui impunătoare era dublată de o forță interioară deosebită. Talentul lui de a „amesteca vorbele” era recunoscut, iar viteza cu care scria era copleşitoare. Vorbesc la trecut, pentru că acum, când scriu, el este în alt tărâm.
E uimitor cât de mult a scris în viaţa lui, dar mai ales cât de divers. Era cunoscut, mai ales, pentru minunatele versuri scrise ca „text de muzică uşoară”. A luat toate premiile posibile.
Mai puţini oameni ştiu că el a scris și scenarii de film, piese de teatru, spectacole muzicale, spectacole de revistă, emisiuni de televiziune, două romane, un libret pentru o feerie coregrafică, trei librete pentru operă şi operetă, un Manual de păcănele şi ruletă, ba chiar și o biografie, bine documentată, a unui mare inventator român – Vasile Robescu, despre care lumea nu ştia mai nimic.
Despre cei cinci prieteni ai lui, oameni deosebiți, personalități unicat, autorul ne-a lăsat această carte pe care m-a rugat s-o îngrijesc, s-o completez… astfel încât să poată fi dusă la editură. Publicarea ei este mica mea victorie, gest făcut în amintirea bunului meu prieten de-o viață – inegalabilul scriitor / scenarist / textier / OM = EUGEN ROTARU.
Elvira Iancu
Pagina tehnică / Technical Data
Carte, 20x14 cm, 268 pagini • Editura Softplus • Serie: Eugen Rotaru • Nr catalog: 978-606-94652-4-0 • Cod preț: • Barcode: 4075394652407 • An: 2020