Mansarda suspendată – CD


Mansardă la Paris cu vedere spre moarte
Un album solo al lui Pedro Negrescu construit pe muzica compusă de artist pentru piesa de teatru Mansardă la Paris cu vedere spre moarte. Piesa de teatru aparţine lui Matei Vişniec şi tratează ultima perioadă a vieţii lui Emil Cioran. Pe acest album, Pedro Negrescu demonstrează valenţe de multi-intrumentist cântând la violoncel, contrabas, pian, keyboard, trompetă.
***
Un Loft al trăirilor
Miracolul s-a produs: cel care ani de-a rîndul, chiar decenii, i-a exprimat pe alţii, de astă dată se exprimă pe sine, policrom, luxuriant, semnificativ. Pedro Negrescu o mai făcuse odată în dubla calitate de compozitor şi de bass-ist, dar în acelaşi timp ca lider de trio, în albumul Home punîndu-şi în comun ideile, în acelaşi creuzet creativ cu doi buni americani, Rick Condit şi Tom Wolfe. Acum însă, protagonistul de ieri a îndrăznit să fie unicul lui lider, autorul şi interpretul său preferat. O temeritate pe care foarte puţini colegi de vocaţie şi-o asumă integral într-un disc de 65 de minute… Şi a reuşit, cu brio!

Veţi crede că un disc axat îndeosebi pe violoncel şi contrabass nu poate fi decît grav, sobru fiindcă înseşi aceste instrumente acoperă registrul frecvenţelor joase în familia surselor de sunet cu coarde şi arcuş. Realitatea este cu totul alta, exploziv de diversă, intens sugestivă, cromatic picturală. Surprinzător, Pedro Negrescu se produce aici în ipostază de „om-orchestră”, atît la violoncel (instrument pe care l-a studiat la Liceul de Artă „George Enescu” din Bucureşti), respectiv la contrabass, cît şi – aşa cum îi şade bine unui poli-instrumentist veritabil – la pian, la claviaturi electronice, la trompetă, precum şi în combinaţii ale lor. Fructificîndu-şi din plin debordanta fantezie creatoare dublată de intuiţia sigură a logicii construcţiei şi a autenticităţii emoţiei, artistul zămisleşte imagini pline de culoare, creionînd soluţii sonor-expresive de o certă prospeţime, alternate într-o arhitectură anume. Am vorbi de o muzică a valurilor care se duc şi revin cu obstinenţă, pe canavaua unui limbaj modal, fie că este vorba despre monologul introvertit, despre depănări descriptiv-evocatoare, despre tonuri baladesc-elegiace, despre stranii clamări din depărtări ori despre fulgurate întruchipări cu accente rococo, pulsate de ritm. Predomină, ca timbru, violoncelul la care se cîntă cu arcuş, secondat de contrabass în pizzicato sau acompaniat de mai multe violoncele, iar trompeta se asociază bine cu pianul. Pasteluri de sine stătătoare apar alternate cu interludii precum cele cinci „Promenade” şi cele patru „Rugăciuni”. Drept cea mai copleşitoare secvenţă a discului (după opinia noastră) ni se relevă piesa-titlu, înfiorînd în acorduri ample de orgă sugerate electronic, ecourile unor adîncimi insondabile, impresionante!
Mansarda suspendată” (am fi putut să o subintitulăm un „Loft al trăirilor”) – un album unicat în felul său, incontestabil mai plăcut auzului decît îl pot descrie cuvintele noastre…
Florian Lungu

 

***
Mansardă suspendată
Odată, am trecut pe la Cluj. Am vizitat niste prieteni dragi, care, după ce au ascultat ceea ce tocmai compusesem pentru “Mansardă la Paris cu vedere spre moarte” de Matei Vişniec, mi-au dat imboldul de a propune un album cu acea muzică.

Nu-mi venise în minte şi nu eram un adept al realizării discurilor. Şi nici acum nu sunt. Dar am înţeles că atunci când nu publici nimic şi laşi exigenţele să-ţi omoare elanul, există neşansa ca publicul să nu te aprecieze, ca tu însuţi să nu te cunoşti îndeajuns. Spun asta, pentru că orice înregistrare, orice întâlnire cu studioul sau scena de concert este o reverificare a propriilor calităţi şi, mai ales, o radiografie a defectelor tale!

Am conceput respectiva coloana sonoră graţie invitaţiei adresate de Radu Dinulescu de a colabora şi am primit, în acest sens, anumite cadre video ce urmau a fi proiectate scenic. Îmi aduc aminte că spectacolul se configura într-o inspirată scenografie în alb, peste care urmau să se desfăşoare proiecţiile video amintite. Aşa au luat naştere teme ca Labirintul, Mansarda suspendată, Marea sau Tânărul

Am fost impresionat de piesa lui Matei Vişniec iar subiectul mi s-a părut fascinant: ultima perioadă din viaţa filozofului Emil Cioran, ale cărui eseuri despre muzică mi se par unice în întregul peisaj cultural! Unul dintre cei mai avizaţi şi mai fini melomani confundându-se la un ridicat nivel spiritual cu muzicianul veritabil. M-au motivat puternic scrierile sale şi i-am împărtăşit, pe deplin, credinţa întru MUZICĂ…

Am încercat la tot pasul să las sinceritatea, intuiţia, trăirile să se întreprătundă cu imaginile şi textul, fără a avea însă pretenţia că m- as putea vreodata apropia de ideea de CIORAN sau măcar de viziunea sa asupra EUTHERPEI.

Am completat “tablourile” din Mansardă cu alte câteva violoncele provenite din muzica filmului documentar “A fi sau a nu fi“, plus câteva “schiţe” realizate ad-hoc la Iaşi într-o dimineaţă de sâmbătă, cu un violoncel de împrumut…
Petronius (Pedro) Negrescu
***

 

Crochiurile lui Don Pedro
Ştiam că o parte din muzica viitorului album semnat Pedro Negrescu a fost concepută iniţial pentru scenă. În fapt, el a extins în mod semnificativ aria conotaţiilor scenice reauşind o complicată, sugestivă, şi totodată exotică peisagistică muzicală. Alternează aici descinderi în zona crepusculară a corzilor grave cu plimbări “impression soleil levant” pe clapele pianului, orgi hidraulice explorând lumea armonică post-wagneriană cu legende nordice povestite la instrumente de alamă. Prin tot acest alambicat periplu ne călăuzeşte personajul principal: violoncelul, interpretat cu bravura de autorul însuşi. De altfel, tot el interpretează şi celelalte personaje: contrabaşii, corul de violoncele, pianul, trompeta şi celelalte claviaturi cu efecte orchestrale, realizând astfel o performanţă greu de atins, indiferent de meridianul la care am vrea să ne raportăm. O muzică improvizată de esenţă europeană, dezinvoltă, proaspătă, fără manierisme, cultă fără a fi sofisticată, alternând ludicul cu melancolia şi simplitatea cu erudiţia muzicală; într-un cuvânt, un album de luat cu noi, nu pe o insula pustie – căci nu îmi doresc să ajungem acolo, ci într-o călătorie cu “traseu captivant şi destinaţie agreabilă” ( asta ca să sfârşesc în cheie goetheană).
Mircea Tiberian, Nov. 2010

 


A solo album based on the music that Pedro composed for the play “Loft at Paris with view towards death“. The play, written by Matei Vişniec, is about the last years of the Emil Cioran life. On this solo album, Pedro Negrescu sings at cello, double bass, piano, keyboards and trumpet.

 


Pagina tehnică / Technical Data

1CD Digipack • Soft Records • Serie: FuzzionFashion • Nr catalog: SFTA027-2 • Cod preț: DGP • Barcode: 4075303002729 • An: 2010


  • Muzica şi interpretarea: Pedro Negrescu
  • Instrumente: violoncel, contrabas, pian, keyboard, trompetă.
  • Înregistrat la Media Zone Iaşi,  inginer de sunet Marian Crengăşan şi Radio Lynx, inginer de sunet Laurenţiu Gondiu.
  • Inginer de sunet pentru piesa Meditaţie, Vladimir Ivanov, Caution  Studios - Iaşi.
  • Masterizare: Gabriel Isac la Isac Music Production Studio - Braşov.
  • Fotografie: Millo
  • Texte booklet: Florian Lungu, Mircea Tiberian, Pedro Negrescu


Recenzii / Reviews - Links

Cumpără albumul online prin MyCD.

Piese / Tracks

1. Prolog 3:20
 
2. Valuri 5:07    
3. Tânărul 2:01    
4. Promenadă 4:14    
5. Rugăciune 1:59
 
6. A doua promenadă 2:51
 
7. Mansarda suspendată 5:11    
8. A treia promenadă 2:24    
9. Strigătul 4:02
 
10. A patra promenadă 1:45
 
11. A doua rugăciune 3:51
 
12. Tema dragostei 4:15
 
13. A treia rugăciune 0:40    
14. Marea 3:16
 
15. A patra rugăciune 0:41
 
16. Şotron 0:55
 
17. Călătorul 3:50
 
18. A cincea promenadă 0:39    
19. Labirintul 2:28    
20. Meditaţie 3:44    
21. Dor 3:18    
22. Tema cu salcâmi 4:55