La frumuseţea ei – CD

ABRA și magicianul Adrian Dinu
Restituire – pentru mine de senzație – a discului prim (și etalon) semnat de un trio rock cvasiacustic timișorean, care a bătut în anii ’80 toate recordurile în muzica românească… tânără! Sub bagheta magică a chitaristului și solistului vocal Adrian Dinu, trupa studențească a avut formule cuprinse între trei și cinci membri, aceea de trio fiind astăzi cea consacrată, cu basistul Christian Podratzky și bateristul Vali Potra. Stabiliți imediat după 1989 în Germania (Heppenheim respectiv Berlin), primii doi au rămas atașați de concept și, din 2003, la insistențele celui de-al treilea, au reușit să lanseze în țară (după cele publicate în Germania) nu mai puțin de trei albume discografice, necunoscute marelui public de acasă. De fapt, trioul (căruia uneori i s-a atașat chitaristul din generația următoare Horea Crișovan, iar de la al doilea disc și solistul generației anterioare Mircea Baniciu) există în primul rând în timpul vacanțelor din România ale lui Adi și Christian.
După un șir de restituiri memorabile (Sfinx, Marius Popp și încă destui alții), Soft Records oferă încă un cadou melomanilor (nu doar români, pentru că label-ul face o figură frumoasă pe plan international), cu o muzică compusă în anii ’80 și înregistrată după 20 de ani, rămasă proaspătă până în 2016. Cu rezonanțe de chitară clasică în partitura lui Adi, cu explozii de virtuozitate (de multe ori cu chitara și basul electric la unison, fugărindu-se cu șaisprezecimile și treizecișidoimile) care nu știrbesc nota romantică pe care o conferă poeziile (nu neapărat din alt veac – de la Mihai Eminescu și Lucian Blaga la Emil Brumaru și firește Adrian Dinu), discursul Abra îmi pare sinonim cu acea revoltă culturală a Cerchiștilor de la Sibiu (auzit-ați de-un Radu Stanca, cel mai frumos din orașul acela?). Da, într-un secol digital (al vitezei era să zic, dar deja acela sună a alt mileniu, a alt regim) care în muzică a cunoscut atâtea fuziuni și reinventări stilistice, o apariție muzicală viabilă, dacă-mi dați voie, este și aceea a timișorenilor magici sub bagheta lui Adrian Dinu.
Doru „Rocker” Ionescu

ABRA and the magician Adrian Dinu
The restitution – for me the feeling – of the first album (and standard) signed by a cvasiacustic rock trio from Timisoara, who beat all records in the ’80s … young Romanian music! Under wand guitarist and vocalist Adrian Dinu, student formulas band had between three and five members, that is today the established trio with bassist Christian Podratzky and drummer Vali Potra. Set immediately after 1989 in Germany (Heppenheim and Berlin), the first two have remained attached to the concept and in 2003 at the insistence of the third managed to launch in Romania (after the publication in Germany) not less than three music albums, unknown to the public at home. In fact, the trio (which sometimes is added Horea Crişovan, guitarist of the next generation and from the second album, Mircea Baniciu, the frontman of the previous generation) exists primarily during the holidays in Romania’s Adi and Christian.
After a series of memorable restitutions (Sphinx, Marius Popp and still plenty of others), Soft Records offers music lovers another gift (not only Romanian, because the label makes a nice figure internationally) with music composed in the 80s and recorded after 20 years, remaining fresh by 2016. With echoes of classical guitar in the Adi score, with bursts of virtuosity not encroach romantic touch that gives poetry (not necessarily from another century – from Mihai Eminescu and Lucian Blaga to Emil Brumaru and of course Adrian Dinu), ABRA speech that I am synonymous with the Cerchişti cultural revolt in Sibiu (herd you of a Radu Stanca the most beautiful in that city?). Yes, in a century digital (speed was mean, but already that sounds like another millennium to another regime) that music has seen many mergers and stylistic reinvention, a viable musical appearance, if I may, is that of Timisoara band magical conducted by Adrian Dinu.
Doru „Rocker” Ionescu

Pagina tehnică / Technical Data

DGP • Soft Records • Serie: Limited Edition • Nr catalog: SFTR-043-2 • Cod preț: DLE • Barcode: 4075303104324 • An: 2016

ABRA: Adrian Schwartz-Dinu - voce, ghitară; Christian Podratzky - Bass, Fretless Bass; Vali Potra - baterie.
Invitati: ghitară electrica - Horea Crișovan (3,4,6, 10-12); Pian - Adi Alani (1); Bongos - Dinu Simon (10,11); Voce - Lavinia Pițu (1,5,7-9,11), Ramona Popa (10).
Compozitii: Adrian Schwartz-Dinu (1-13)
Texte: Adrian Schwartz-Dinu (2, 4, 6, 11), Emil Brumaru (7), George Topârceanu (9), Lucian Blaga (1), Marin Sorescu (8), Mihai Eminescu (10,13), Radu Stanca (12).
Inginer de sunet: Christi Iorga, Cosmin Lupan, Horea Crișovan.
Masterizare: Cosmin Lupan.

Recenzii / Reviews - Links

Cumpără albumul online prin MyCD

Piese / Tracks

1.	La frumusețea ei	2:46	Dincolo erai de clarul stelelor, Cu mult mai frumoasă era lacrima ta. Prin părul tău tremurător Trece primăvara, Încă departe-i vara, Toamna grea ca un aur Pe frunte-ţi va sta. Şi iarna cândva de vei fi, Caut frigul tău, Încă departe-i vara, Toamna grea ca un aur Pe frunte-ţi va sta.
2.	Străin între străini	3:16	M-am trezit străin printre străini, Am de toate, am şi multe frici, Locul nu mi-e aici. Îmbuibat în stil occidental, Joc mereu acelaşi dublu rol, Rol de suflet gol. Sunt doar un străin, Un genial cretin, Străin între străini. Ziua sunt o piesă din sistem, Seara calculez, la un pahar, Raportul leu-dolar. Sunt cu toţi şi sunt al nimănui, Ştiu ce-i Porsche, ştiu ce-i un Trabant, Sunt un emigrant.
3.	Ultima licornă	4:15	Ce-i cules va creşte iară, Mai traieşte ce-i răpus, Ce-i furat va mai rămâne, Ce s-a dus, s-a dus. Ce-i născut din mare seacă Frumuseţea a apus… Şi ce dai îţi arde palma, Ce s-a dus, s-a dus. Cei ce pot nu stau să aleagă, Pentru noi alegeri nu-s, Noi iubim numai ce pierdem, Ce s-a dus, s-a dus. Ce-i înalt cade-n ruină, Ce-a fost spus este nespus, Ce e drept nu ştie nimeni, Ce s-a dus, s-a dus.
4.	Amintire	4:57	Ploua mărunt, ploua în rafale Pe lacul unghiilor tale. Ploua în lung, ploua în lat Şi n-aveam bani de numărat. Visând ne construiam castele Şi eram uzi până la piele. Ploua suspect, ploua infam, Pe buze moi te sărutam. Ploua din nou, ploua cât încape, De atâtea ploi umblam pe ape.
5.	Ultima stea	2:59	Pahar după pahar până la ultima stea, Inima ta, Nu mai sufla, în lumina lunii Lumina inima. Stai! Oprit în durerea ta Mă dori şi mă dobori… Şi nu mai sta, lumina ta Mă lovea, mă spulbera. De tu n-ai fi Eu ce-aş mai fi?
6.	33 era noastră	5:44	Miracole nu mai sînt, E logic tot pe Pământ… Şi tot ce e-n jurul meu Are ca deznodământ O cifră sau un cuvânt. Nu mai există minuni, Totu-i să scazi şi să aduni… Şi ce se-ntâmplă cu noi Începe-n ziua de luni Şi nu e timp de minuni. Cred că e nevoie tot mai insistent De-un Nou Testament. Am renunţat la sublim, De suflet nu mai vorbim… Şi nu există antidot Pentru ce ni s-a prescris, Un viitor de robot. Trecut-au ani două mii, Ce-i „a fi sau a nu fi“ S-a spus şi s-a cam uitat, Ne-om aminti tot mai rar Şi asta ar fi păcat!
7.	Umila mea părere	3:42	În vremea când eram copii, Tutungerii, tutungerii… Cărţi de aventuri, nuci cu magiun, Ce să vă spun, cum să vă spun… Iubiri ascunse în ghiozdan, Sutiene mici cu miros rar, Decolorate an de an În frâna unui tren marfar. A fost un timp când vă spuneam şi vouă Umila mea părere despre rouă Şi parcă şi acum pluteşte-n burg Umila mea părere despre amurg Iar uneori v-a speriat puţin Umila mea părere despre crini Şi nu arareori loveşte-n scuturi Umila mea părere despre fluturi.
8.	Arcadă	3:29	Am văzut cândva un ochi care mă privea, Sunt sigur că m-ar fi iubit de sub geana sa. Dar a venit un nor, Ochiul s-a închis, Poate s-a speriat. A fugit în chipul tău lângă celălalt ochi, Lângă fruntea şi lângă gura ce nu mă iubeau.
9.	Un romantic	2:45	De două ceasuri, tremurând în stradă, Cu ochii plini de mută resemnare, Îşi face planuri extraordinare. El speră încă, poate cine ştie, De la distanţă, prin telepatie, Va infiripa cu ea un dialog Ai vrea să vii iar… Dar inima se strânge ca-ntr-un cleşte Pe când vardistul trece şi-i şopteşte Cu-n zâmbet straniu: circulaţi, vă rog!
10.	Prin nopți tăcute	4:15	Prin nopţi tăcute, prin lunce mute, Prin vântul iute, aud un glas. Din nor ce trece, din luna rece, Din visuri sece, văd un obraz. Luna senină, luna cea plină, Şi marea lină icoană-i sunt. Ochiul mi-o căta în lumea lată, Cu mintea beată, eu plâng şi cânt.
11.	Uitate culori	3:50	Albastru e-n mine, ne-am despărţit, Când te-am avut nu te-am preţuit. Albă a fost rochia noaptea dintâi, Atunci am crezut că ai să rămâi. Roşie ai fost, faţa-ţi ardea, Te-ai cam speriat, te fascina. Uitate culori revin uneori, Îmi dau noi fiori, uitate culori… Roz a fost totul, fără defect, Eu şi cu tine, un cuplu perfect. Verde-i pădurea, copacii sunt rari, Mă uit printre ei poate apari. Neagră-i culoarea în ultimul ceas, Tu eşti departe, eu am rămas.
12.	Ce mă-nspaimântă	3:57	Ce mă-nspăimântă e ultima zi, ultimul ceas, Cea de pe urmă clipă Când doborât pe culme nu voi şti Ce m-a lovit, vânt sau o aripă. Ce mă-ngrozeşte e primul minut, primele zile, Cel dintâi mileniu Pe care-l voi petrece acolo mut, legat la ochi De îngrozitorul geniu. Pe urmă o să mă obişnuiesc…
13.	Cu mâine zilele-ţi adaogi	3:48	Cu mâine zilele-ţi adaogi, Cu ieri, viaţa ta o scazi, Şi ai cu toate astea-n faţă, De-a pururi, ziua cea de azi. Când unul trece, altul vine În asta lume a-l urma, Precum când soarele apune, El şi răsare undeva. Aşa că treacă anu-aceasta Şi se cufunde în trecut, Tu ai şi acum comoara întreagă Ce-n suflet pururi ai avut.