La Ballade pour Claudia – CD

Încă o idee, poate ingenioasă, poate deloc surprinzătoare pentru un album de jazz, încă un posibil rezultat al savuroaselor dialoguri dintre musette şi arta improvizaţiei, pe care ni le oferă, iată, un vestit acordeonist francez, de origine română, Emy DRĂGOI. Născut la Slănic, pe 10 august 1976, într-o familie de artişti, el îşi începe studiile la vârsta de şase ani, atât sub îndrumarea tatălui, cât şi la şcoala de specialitate din oraşul natal, iar 14 ani mai târziu, ajuns în Franţa, devine discipolul renumitului acordeonist şi pedagog, Jean Demeaux, cântă în orchestra Philippe Lebel la Tours, urmează cursurile şcolii de jazz Bill Evans din Paris, secţiunea pian. Tot aici are şansa de a colabora cu virtuozi ai jazz-ului, precum Florin Niculescu şi Costel Niţescu sau cu maeştrii acordeonului: Daniel Colin, Armand Lasagne, Jean Corti, Yves Fontaine, Isabelle Durand.

Împreună cu pianistul Antoine Hervier înregistrează chiar primul său album “Accordeon Steeple”, la graniţa dintre clasic şi jazz. Alături de alţi valoroşi instrumentişti din capitala Franţei, abordează cu har şi pasiune un stil “a la tzigane”, izbutind să descopere o zonă de expresie unde se regăsesc deopotrivă, printr-un anume simţ al rotunjimii ”liniilor frânte“ şi al asperităţii “liniilor curbe”, şi pregnanţa motivului, şi elasticitatea frazei melodice, cu naturaleţea acumulărilor şi descătuşărilor de energie, în culori ale bucuriei şi nostalgiei, când strălucitoare, când estompate, dar în multiple nuanţe, printr-un joc timbral eficient. Altfel spus, o desfăşurare sonoră coerentă, bine închegată, ale cărei lumini şi umbre pot crea nuanţe sufleteşti. Şi generozitatea mărturisirii muzicale este nu de puţine ori impresionantă. Intâlnim armonii ce amintesc de Bill Evans, ţesături contrapunctice învăţate de la Charlie Parker, swing-ul care îl caracterizează pe Grapelli, dar şi originale şi captivante structuri personale ale acordeonistului-compozitor Emy Drăgoi. Şi dacă fiecare secvenţă de pe disc dezvăluie o fină intuiţie a faţetelor unor interpreţi ai genului, dar şi puterea de sugestie a sunetului în sine, ”La Ballde pour Claudia” este piesa titulară, care concentrează forţa de expresie a albumului. O caldă metaforă a inimii cuprinse de pasiune pentru intimitatea rostirii jazz- istice, a acelei muzici capabile să stăpânească resortul afectiv, dăruind totala relaxare…

Într-o formulă incitantă – chitaristul Christophe Lartilleux, fondatorul grupului Latcho Drom; Philippe Cuillerier, unul dintre cei mai cunoscuţi chitarişti ritmicieni ai stilului manouche şi apreciatul contrabasist Jeff Hallam, Emy Dragoi (acordeon) îşi lansează acest al doilea disc, la Soft Records, cu fizionomia unui eveniment care să marcheze toamna 2006 în peisajul autohton. Un cvartet parizian aşadar, ce poate capta atenţia prin firesc şi muzicalitate, autentic şi senzitiv, prin modul cum fiecare membru îşi pune în valoare disponibilităţile, îmbinând talentul nativ cu harul în improvizaţie pentru a reda personalitatea temelor (pe disc, 11 la număr). O adevărată lecţie de măiestrie instrumentală- feeling, virtuoztate, sensibilitate creatoare de atmosferă – se concretizează astfel într-un compact – disc de referinţă.
– Mirela Stoenescu–