Glas de peşte – CD

Solicitarea de a scrie câteva rânduri pentru coperta albumului de debut al formaţiei Cri-Gri m-a surprins. În primul rând, este o premieră pentru mine, deşi am fost rugat de câteva ori să prezidez conferinţele de presă de lansare ale unor albume şi am organizat şi prezentat câteva sute de concerte rock. Apoi, sincer, nu mai speram ca acest album să apară vreodată.

În urmă cu zece ani, l-am cunoscut pe “nea Mardale”, mai întâi în postură de cântăreţ folk la Festivalul “Om bun”, iar apoi, în calitate de solist vocal al formaţiei timişorene Arca. Încă de la-nceput mi-au plăcut versurile sale, ce-mi aminteau de Mircea Florian. Venit în Bucureşti, Ştefan spera să se impună în scurt timp în show-bizz-ul autohton, mai ales că găsise, relativ rapid, câţiva colaboratori talentaţi. Aşa s-a născut formaţia Cri-Gri.

De la primul lor concert au trecut mai mult de 8 ani. Între timp, am intrat într-un nou mileniu, prin trupă s-au perindat cinci chitarişti şi patru toboşari, au fost fumate câteva mii de pachete de ţigări şi băute zeci de mii de sticle de bere. Până şi “muzele” trupei sunt acum cu totul altele. Băieţii nu au stat totuşi cu mâinile încrucişate. Au susţinut zeci de concerte prin cluburile bucureştene, au câştigat două premii la festivalul Top T Buzău şi au înregistrat vreo opt sau nouă CD-uri demo, prin care au încercat să se facă cunoscuţi la posturile de radio bucureştene şi din ţară. Publicul venea în număr mare în cluburile în care cântau Cri-Gri, trupa fiind apreciată de organizatorii de concerte, câţiva dintre cei mai apreciaţi redactori muzicali îi difuzau în mod constant, ceea ce însemna că piesele lor erau bune, câteva publicaţii au scris pe larg despre ei, semn că exista interes mediatic, şi totuşi, în permanenţă, a lipsit o verigă extrem de importantă, producătorul. Peste tot, li se spunea că muzica lor nu este vandabilă, fiind nonconformistă şi deci, total necomercială.

Cu o tenacitate ieşită din comun, Ştefan Mardale (solist vocal, chitară, compozitor, textier), secondat de “veteranii”, Vali Baicu (clape, voce, compozitor) şi Narcis Bumbescu (bas, voce), nu au renunţat la proiect şi şi-au petrecut timpul liber din ultimul an mai mult prin studiourile de înregistrări. Aşa s-a născut primul album Cri-Gri, disc care însumează sute de ore de înregistrări. Dorinţa de perfecţiune şi de autodepăşire i-a determinat să fie atenţi cu fiecare detaliu. Piesele mai vechi, precum “Praştia cu lunetă” sau “Groapa cu furnici”, beneficiază acum de orchestraţii modernizate şi de solo-urile imprevizibile ale noului chitarist Călin Grigoriu. Secţia ritmică a avut numai de câştigat prin venirea lui Fernando, un baterist cu o tehnică apreciabilă şi temperament pe măsură. Aştept cu nerăbdare concertele în noua formulă şi sunt sigur că acest material reprezintă doar începutul dintr-o serie mai lungă de albume Cri-Gri.
Nelu Stratone – Radio Bucureşti

Ştefan Mardale – voce, ghitară
Valentin Baicu – claviaturi
Narcis Nica – bas, voce
Călin Grigoriu – ghitară
Fernando Drăgănici – tobe
Backing vocals : Florentina Ciobanu, Ştefan Mardale, Narcis Nica

Pagina tehnică / Technical Data

1CD • Soft Records • Nr catalog: SFTR-012-2 • Cod preț: STD • Barcode: 407530001222 • An: 2005

Muzica: Ştefan Mardale (2-8,10); Zsolt Ferencz (1); Valentin Baicu (9,11), Cătălin Ştefănescu (6)
Texte: Ştefan Mardale
Înregistrat în studioul SFERA.
Mixaje: Costin Dumitrache (2,3,5,6) Fernando Drăgănici (1,4,7-11).
Grafică: Bogdan Pasat.
Producător executiv: Romulus Arhire

Recenzii / Reviews - Links

Postare a lui Nelu Stratone despre Cri-Gri.
Cumpără albumul online prin MyCD.

Piese / Tracks

1.	Groapa cu furnici	4 : 40	Of, vino scoate-mă de-aici Mă simt ca-n groapa cu furnici Hai du-mă oriunde vei vrea Nu mă lăsa Aici cântecele-s mute Surzii stau să le asculte Şi drept să-ţi spun Îmi vine…a…..cum Ca-n groapa asta clăpăugă Aici doar pereţii se ascultă Şi-n loc de soare e un bec Întrerupt la filament.
2.	La drum	3 : 39	La drum viaţa pare mai frumoasă Oamenii par mai frumoşi Ochii par să fie de-ajuns E mai uşor ce pare-a fi greu de spus. Acum Habar n-am unde am s-ajung Doar pe drum timpu-i prieten bun Mă alintă îmi şopteşte Spune chiar că mă iubeşte Am să-l cred doar dacă se opreşte. La drum răsăritul poate fi mereu înaintea mea doar de-aş vrea Asfinţitul pot fi chiar eu de vreu de nu vreu Singurătăţile fac autostop Le-aş lua dar de-ale mele nu mai este loc.
3.	De sărbători	3 : 55	Parc-a fost ieri timpu-a trecut Pare-a fi astăzi dar e tare de mult Când îmi doream ba mă şi vedeam Doar pentru o clipă sau pentru infinit Fiind stăpânul lumii mie mi-ar fi reuşit Să le repar pe toate şi chiar într-un sfârşit Chiar peştele cel mare să se împace cu cel mic. Da da toată lumea era a mea Da da nimeni nu mă oprea Da da chiar aşa chiar aşa spuneam Vai vai ce puţine ştiam. Si dacă totuşi nu s-ar fi putut Eu o dorinţă aş mai fi avut Să-adun toţi căţeluşii vagabonzi de sărbători Să le fac în dar un lanţ imens de cârnăciori. Dar venit-au compromisuri Peste visuri ce s-au stins La flacăra cea rece a rugului aprins Aprins de mai ştii cine şi-ntreţinut de noi Ne-vrând sau neputând sau neputând Să mai ştim ce-nseamnă doi. Din tot ce-am vrut să fac odată Azi trag linie şi-adun Contabilitate dezolantă îţi spun. Din tot ce-am vrut să fac odată Nimic nu a ieşit abia de se mai vede Coada peştelui cel mic Iar cateluşii vagabonzi de sărbători Se-nvârt după coada lor. Da da toată lumea era a mea …vai doar când mă …îmbătam.
4.	Praştia cu lunetă	3 : 26
5.	Cricul	3 : 22	Ninge frumos ce copilăros Ar fi să-ţi spun acum Ce-ar mai ieşi de ţi-aş şopti Te-aş minuna când ai afla ce-am de spus. Vis de nebun doar tu mă-ncălzeşti ce frig îmi e acum Inima ta-i mai rece ca gheaţa pe care-am căzut acum Ah ce căzătură am luat Mi-am zis că ai plecat Am oftat spunând halal bărbat Dar tu m-ai ajutat Să mă ridic şi minunat de-aşa cric Ţi-am spus că te iubesc Tu mi-ai zâmbit şi m-ai drăgălit Spunându-mi că glumesc. Ninge frumos ce luminos e parcul din-mprejur Aş vrea să cazi nu ca să fac haz Doar să-ţi mulţumesc Pentru binele ce l-ai făcut. E ceva când cineva îţi întinde mâna sa Să te ajute să urci peste munte Când toţi par să te uite.
6.	Pot să văd şi văd ce vreu	3 : 00	Lanţuri unul după altul Ne-nfăşoară ca într-un hău Tu vezi flori, eu văd ghirlande Cred c-aşa va fi mereu. Eu pot să văd şi văd ce vreu. Ochii-n cearcăn de catuşă Tu vezi aur, eu inel Trag din inimi mari căpuşe Cred c-aşa va fi mereu. Eu pot să văd şi văd ce vreu. Lumina, prea bine Simt duios, văz graţios Tuneric, prea bine Simt enorm, văz monstruos
7.	Bezna	4 : 15	Eu m-aş duce ori şi unde Dar de-acas nu mă duc Merg aiurea ştiu prea bine Dar asta nu vreau să ascund Cum mă crez că se-acund alţii Sub zâmbete de împrumut Mersul, gesturi copiate Dintr-un film ce le-a plăcut mai mult Refren: Mi-aduc aminte ce-mi spuneau la şcoală Şi simt ca bezna mă-nconjoară Papagalii cântă ei invidioşi Să fiu mai clar voi compara mult mai frumos Şi călare şi pe jos, măi Că au hamul şi căruţa, omul coada şi maimuţa Huţa, huţa, ţa Că au hamul şi căruţa, omul coada şi maimuţa Huţa, huţa, ţa
8.	Nu mai merge cum stătea	3 : 10	Nu mai merge cum stătea Nu mai zice cum tăcea Nu mai urcă cum cădea Mereu fix pe-alăturea De ce viaţa merge tot anapoda Cred fiinc-am răspuns mereu aşa Da da nu nu Da da nu nu Dar de azi m-am hotărât Voi schimba de la-nceput Vreau să stea doar cum mergea Vreau să cânte cum mima Însă văd că merge tot anapoda Trebuie din nou să schimb ceva Voi spune-aşa Nu nu da da Nu nu da da.
9.	Cui-cu-cui	5 : 45	Pragul de sus s-a sfărâmat Am un cucui în loc de cap Ulciorul de mult l-am înghiţit Drumu-I spre apă a luat sfârşit Cui cu cui Am zis că scot scântei pe cer Azi Lumina răspândesc sunt un arici de fier Cui-cu cui haihui Pragul de jos e-n ţăndări an de an Picioarele-mi sunt cârje Patu-i pe tavan Ulciorul şi halba cioca boca boc Greaţa şi ghinionul se-ndeamnă hai noroc
10.	Fac	3 : 34	Fac yeah ah fac Fac ce-am făcut ieri Voi face din mâine un nou alăltăieri Fac ca să se facă laţimea mai lată Fac eu fac fac tot Fac e tot ce pot Fac ca să se facă Vaca să se capră Oul să se bou Fac poate aflu ceva nou. Prost să fii da să-ţi revii Asta nu-i aşa uşor să ştii Norocul şi-l mai face omul Cartea muzica dau tonul. Fac ha ha fac Fac albul fard Fac prima-ntrebare Mă-ntreb ce fac.
11.	Norul care n-aduce ploaia	4 : 17	Sunt un învingător oh ce învingător Pe cer sunt cel mai mare nor Oceanul m-a-ntrupat Soarele m-a-nălţat Vedeţi ce umbră mare fac. Sunt un învingător vai ce învingător Pot face oricând orice rol Scena m-a întrupat Ecranul m-a-nălţat Vedeţi ce umbre dese fac E arşiţă-n mine şi în jurul meu În suflet cărbuni mocnind se-aprind mereu Ploaia m-ar răcori Dar norul sunt eu În suflet cărbuni mocnind se-aprind mereu.