Cri-Gri – Portul fericirii – CD

Trupa CRI-GRI, puternic ancorată în “Portul fericirii”

 

Cu ingenioasa şi sugestiva lui denumire de… toamnă un pic “încruntată”, elegant suprapusă unei existenţe de peste un sfert de veac, grupul CRI-GRI întâmpină voios anotimpul ruginiu al melancoliilor de tot soiul, cu un nou CD, “Portul fericirii”, alcătuit din 12 mici bijuterii muzicale, create de frontman-ul trupei, compozitorul, autorul de versuri, solistul vocal şi chitaristul Ştefan Mardale, un inconfundabil personaj “anti-folk”, rock şi blues, pe scurt, fusion, cu vădite reminiscenţe de progressive. Cele 12 piese au fost născute din sentimente şi experienţe trăite de-a lungul mai multor decenii (cu precădere, în anii optzeci şi nouazeci, dar şi în primii ani 2000), materialul discografic de faţă fiind concretizat, însă, la sfârşit de 2017, cu fizionomia unui anume dans al sufletului, câteodată, intr-un reconfortant ritm de “Vals”, şi nu doar printre diferitele etape ale vieţii, care desăvârşesc “Imaginea ta” de la “Maturizare”. Oricum, ni se dezvăluie, aici, o expresivă lume sonoră, menită să evoce, original şi savuros deopotrivă, tablouri de famile, prieteni şi colegi, dar şi “Coşarul cu Poloboc” sau alţi oameni, aflaţi întâmplător în locul “Ce este de poveste…”. Astfel, fantezia noastră ar putea merge în oricare sens, pornind de la “Darul” oferit in “Ton de Şotron”, insoţit de o apetisantă “Căpsună”, şi ajungând, la final, cu efuziuni de “Fericire”, pe “Covorul zburător”. Dincolo de asemenea scenarii închipuite, se remarcă, pe de o parte, complexitatea şi echilibrul sonor al aranjamentelor timbrale realizate de chitaristul Cătălin Ştefănescu-Pătraşcu, şi profesionalismul actului interpretariv, susţinut de vocalistul Ştefan Mardale, împreună cu amintitul chitarist Cătălin Ştefănescu-Pătraşcu şi încă doi instrumentişti, bass-istul Matei Puşcaru şi bateristul Marcel Moldovan, şi pe de altă parte, calitatea inregistrării de studio (RealSoundVision), datorată apreciatului inginer de sunet Victor Pamfilov. Iar legătura atât de specială dintre muzică şi text, mai bine spus, dintre inspiratele linii melodice şi cuvintele strânse în jurul lor, acaparează atenţia imediat, lăsând mereu emoţia să întruchipeze rolul principal, în distributia momentelor dedicate audiţiei acestui viitor album de colecţie, apărut în septembrie 2022, sub sigla Soft Records.
 

                               Mirela Stoenescu

 

***

 

Ştefan Mardale despre albumul Portul fericirii

 

La sfârșitul lui 2017 am ales 12 cântece pentru un viitor album CRI-GRI. Înainte de a începe aranjamentele muzicale pe care avea să le scrie Cătălin Ștefănescu-Pătrașcu, am stabilit ordinea cântecelor. Am vrut mai mult decât altădată să fie un material care să aibă continuitate la ascultare. Nu neapărat naștere, copilărie, adolescență… dar numărul de 12 nu a fost întâmplător. Cântecele au fost compuse începând cu anul 1983. Câteva nu au participat la selecțiile trecute, mai ales cele considerate prea spre folk. Când regretatul FSU a etichetat stilul CRI-GRI ca folk-rock-blues, nu am fost prea încântat de primul gen, dar cunosteam experiența și obiectivitatea celui în cauză. Rămăsesem cu ceva clișee anti folkiste din tinerețea înțesată cu prog și hard rock. Așa că am botezat stilul ca fiind porumbac. Cu Victor Panfilov ca producător muzical și inginer de sunet, au cântat în studioul RealSoundVision: Cătălin Ștefănescu-Pătrașcu (chitare) Marcel Moldovan (tobe) Matei Pușcaru (bas) Ștefan Mardale (voce). Textele îmi aparțin în totalitate la fel și compozițiile cu excepția primei piese care este împărțită cu Lică Gherman(†). Le mulțumesc maeștrilor instrumentiști pentru participarea prietenească. Modestul buget de producție nu mi-ar fi permis astfel de respectabile prezențe.

 

Darul este primul dintre cele 12 cântece de pe Portul Fericirii fiind singurul care a mai fost înregistrat, s-a întâmplat pe LP-ul Urma de Mâine în 2006. L-am compus în 1987 împreună cu Lică Gherman care mi-a fost prieten și coleg de trupă în formația Ecou din Brăila, cântând el și pe primele două demo-uri CRI-GRI. Ultima parte a cântecului, concluzia, a fost adăugată undeva lângă Academia Militară șase ani mai târziu. Sora mea, studentă la filologie avea o cameră cu chirie în frumoasa zonă de case. Era fosta cameră a servitorilor. Avea un farmec deosebit îmi plăcea să cânt acolo între pereții tapetați cu citate din poezii mai mult sau mai puțin cunoscute. ”Cântecul ce-ți este dat/ zboară-n juru-ți ne-ncetat/ dacă vrei poți asculta/ dacă nu vrei, treaba ta/ însă cântecul te vrea” Asta a fost atunci în 1993, acum înainte de înregistrări am adăugat un simplu „spune-i da”. Dacă în privința vieții nu toată lumea e de acord că ar fi un dar, ci mai degrabă o pedeapsă, în ce privește muzica darul este evident.

 

Ton de Șotron este al doilea cântec în drumul spre Portul Fericirii. Îmi aduc aminte că textul mi-a venit întorcându-mă de la aniversarea lui Tanti Gloria, mătușa mea din București. La un bloc pe una dintre scări o gașcă de adolescenți discuta aprins despre soartă. Am trecut de ei și m-am oprit în întuneric ascultându-i. Câtă încredere în viață, în viitor, ce siguranță în unele afirmații, uneori urmate de ironii fine, mai că m-aș fi băgat și eu în seamă, dar aveam aproape 40 de ani și eram bine afumat. Noroc că am avut ceva de scris la mine iar ca hârtie am folosit un pachet de Assos, cel cu roboțeii, pentru fumătorii care au prins vremurile. Sunt un mare amator de vin dar foarte rar s-a întîmplat să fi compus cântece sau texte în stare bahică. Cea mai interesantă experiență a fost la un jamsesion în memoria lui Laurance muzicuțistul. Acolo la Big Mamou am improvizat nu numai linia vocală ci și textul în română. Încă nu erau aparatele digitale și nu am dovezi dar, vorba memorabilului cântec Arsura al lui Adrian Ivaniţchi pe versurile lui Adrian Popescu „Odată am zburat, odată, dovadă n-am dar îmi aduc aminte”.

 

Căpșuna, cel de-al treilea cântec de pe Portul Fericirii, nu a participat la nicio selecție pentru a intra pe vreunul dintre trecutele albume CRI-GRI. Era prea folk și îl cântasem după armată mamei mele. I-au dat lacrimile și m-a rugat s-o iert că nu mi-a cumpărat chitară când eram prin clasa a doua și îmi doream asta mai mult decât orice jucărie. Am dres-o spunându-i că foarte bine a făcut, poate dădeam peste vreun profesor nepotrivit și aș fi renunțat pentru totdeauna. Cântecul a fost compus pe la sfârșitul stagiului militar de un an și patru anotimpuri (1984) undeva pe malul Dunării la o unitate de dragoare fluviale sub cartierul Micro 19 din Galați.

 

La final, Na Na, al patrulea cântec de pe Portul Fericirii, s-a dovedit un cântec dedicat prieteniei. Mă aflam la Timișoara prin 1994 și recunosc că îmi era dor de casă și prieteni. Ca de obicei nu a fost ceva programatic. Aveam o ciupeală cu corzi libere undeva în poziţia a 7-a și am început să improvizez ceva în romgleză, asta ca să nu cânt cu „la la la” deoarece este plictistor și mă scoate din stare. Înainte de a începe înregistrările profesionale, domnul Cătălin Ștefănescu-Pătrașcu îmi trimitea demouri ale viitoarelor piese. Erau făcute în studioul de casă și mai ales la piesele fără tobe sunau bine. Am ascultat-o în căști aflându-mă undeva pe platoul Bucegi având o amplă perspectivă. Gravitația parcă dispăruse, muzica era ca o insulă într-o mare a liniștii. Predomina mai ales dorul de cei plecați, dar nimic sfâșietor, mai degrabă o stare de stranie comuniune cum nu țin minte să mai fi trăit până atunci. Slavă celui ce a inventat cuvântul prietenie!

 

Ce este de poveste este a izvorât din banala și frecventa întâmplare în care tu iubești pe cineva care iubește pe altcineva. Banală spun acum, dar atunci îmi părea o culme a durerilor lumii acesteia. Acum, după atâția ani, chiar zâmbesc și îmi aduc aminte cântecul de la Celelalte Cuvinte, Fântâna Suspinelor, pe versurile Elenei Farago:
Şi-ades câte unul mai tânăr pleca
Cu lacrimi de ciudă pe faţă.
Şi-ades câte unul mai vârstnic râdea
Ca toţi ce-o cunosc: APA VIEŢII.

 

Maturizat este titlul cantecului cu numărul 6 de pe Portul Fericirii. Cred că titlul trebuia pus între ghilimele pentru că e mai mult vorba despre lipsa ei. O însemnată parte de inspirație a venit din adunările unde s-a consumat peste măsură din plictiseală sau diverse complexe. Parafrazând evanghelistul, cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintâi cu… să zicem sticla

 

Fericire este și el o alegere din gaşca folk. Nu a participat la vreo selecţie pentru vreun album CRI-GRI până la Portul Fericirii. E compus prin 1986 și, ca de obicei, habar nu am ce-a vrut să zică pohetul. La ce cultură literară aveam eu atunci mi s-a părut genială găselnița cu stropi de senin. Ca la toate cântecele de pe Portul Fericirii mai întâi a fost muzica. Așa cum îl cântam la început cu chitara și vocea, era cu un ton mai sus, părea sub influența albumului Houses Of The Holy. Nu știam pe atunci zicerea lui Lucian Blaga: Dacă vrei să ajungi la fericire, atunci pune-ţi orice ca ţintă, numai un singur lucru nu: fericirea.

 

Luna August aduce piesa a opta din Portul Fericirii. Pentru aceasta Portul are o adresă exactă, este Portul Galați.

 

Amintire fericită din armată, februarie 1984, Valsul A îmi pare acum ca un surîs în plină iarnă. Eram de serviciu la punctul de control, schimbul cel mai greu între 0 și 4 dimineața. Ningea bogat, nu era prea frig. Ofițerul de serviciu, locotenentul Roșca mă simpatiza, el fusese primul cadru militar care preluase felul cum mă apelau colegii, Nea Fane. Am ieșit de la bordul navei bază cu chitara sub șuba foarte largă, un fel de palton gros care făcea parte din echipamentul specific serviciilor pe timp de iarnă. Zăpada avea mai bine de două palme și era neatinsă. Peste bocancii obișnuiți purtam niște pâslari care chiar țineau de cald. Ghereta era ca un borcan din tablă și sticlă unde doar înghesuiti ar fi încăput doi oameni. Nu a durat mult și a început să bată vântul. Mă simțeam ca într-o navă spațială zburând în necunoscut. Când a venit schimbul la ora 4 am fost un pic surprins, parcă mă trezisem dintr-un vis. După masa de prânz i-am cântat deja melodia gălățeanului Ovidiu Manciulea, singurul dintre colegii mei care avea o bună cultură muzicală. Aranjamentul și interpretarea instrumentală, un fel de clinchete ale fulgilor de nea rotindu-se în ritm de vals, are doar sunete de chitară provocate cu măiestrie de Cătălin Ștefănescu-Pătrașcu.

 

Imaginea Ta este un cântec înjghebat în timpul unei într-o furtunoasă noapte de vară. Eram întins pe patul din camera mea de acasă de la Brăila. Și arpegiam pe chitară așa ca fond muzical. probabil în vara lui 1985. Aveam aproape un an de când terminasem armata și deja îi dădeam dreptate comandatului unității de dragoare care ne-a ținut un discurs la o adunare a unității când ne aflam la munci agricole în ultima lună de armată și noi strigam tot strigam Vatră de răsunau dealurile de la Ostrov undeva în sud-vestul Dobrogei. De excepție acel discurs al domnului comandant Neculai Moisiuc. Am reținut ceva din finalul „ce credeți că vă așteaptă afară? O să vedeți că din multe puncte de vedere era mai bine aici, și nu la condițiile materiale mă refer”. Imaginea Ta Ta este un cântec la care am schimbat foarte puțin de-a lungul anilor.

 

Aveam 19 ani când am compus Portul Fericirii. Nici el nu a participat la vreo selecție pentru trecutele albume CRI-GRI tot din cauză de prea folk. Eram în armată la marina fluvială. După ce am primit negativul de la domnul aranjor muzical Cătălin Ștefănescu-Pătrașcu și am început să-l repet pentru înregistrări mi-au cam dat lacrimile după prima parte. Mi-am zis că devin un moșneag sentimental dar la fel au pățit prieteni mult mai tineri, nepoata mea nu m-a crezut că l-am compus atunci. Noroc că am păstrat carnețelele de texte.

 

Covor Zburător e ultima sosită în Portul Fericirii. Am vrut să închidem pe un ton optimist și cred că am reușit. E un cântec dedicat unei domnișoare doctor, la vremea aceea era rezidentă și tot nu se hotăra să plece din țară. Acum e doamnă doctor peste mări și țări.

 

                               Ştefan Mardale

 

 

Pagina tehnică / Technical Data

CD Digipack 4p • Soft records • Nr catalog: SFTR-053-2 • Cod preț: DN4 • Barcode: 4075303105321 • An: 2022


  • Cri-Gri: Ştefan Mardale - voce, Cătălin Ştefănescu-Pătraşcu - chitare, Matei Puşcaru - bas, Marcel Moldovan - tobe;
  • Muzica şi texte - Ştefan Mardale 1-12, Muzica -Lică Gherman (1);
  • Înregistrare, editare, mixaje, mastering - Victor Pamfilov;
  • Grafica - Marius Bob.


Recenzii / Reviews - Links

  • Cumpără albumul prin MyCD


Piese / Tracks

1. Darul 3:54    
2. Ton de Şotron 3:56    
3. Căpşuna 3:16    
4. Na Na 3:40    
5. Ce este de poveste este 6:46    
6. Maturizat 3:20    
7. Fericire 4:24    
8. Valsul A 4:36    
9. Coşarul cu Poloboc 5:06    
10. Imaginea ta 4:15    
11. Portul fericirii 5:56    
12. Covor zburător 4:21