ATLANTIS – CD

Noi, bucureștenii din breasla ziaristică, auzisem prin 1970 că studenții de la Conservatorul clujean aveau o formație – unicat, Experimental Quartet, cu premii pe la festivalurile studențești dar nu o… auzisem. Un colaborator îmi trimitea mereu înregistrări din studioul Radio Cluj, mi-a expediat o imprimare, i-am auzit, am fost “curentat” și am pornit o cruciada națională – în scris, în cel mai influent top al vremii la revista Săptămâna (“Amintiri despre viitor” – 54 de săptămâni ! în top) și la Radio – versiunea sonoră a topului.

Era totuși un grup misterios, dar I-am invitat și prezentat alături de Aurel Gherghel la Galele Săptămâna 1974. Cred că au fost anii formulei de aur, cu Tunaru și Farcaș (capi componistici), Bucaciuc, Delioran, apoi și cu Marcovici. Au apărut cu “Flori” pe LP- vinil “Formații de muzică pop 1” (prezentare pe mapă a fratelui meu, Octavian). S-au mai schimbat, se numea Quintet sau doar Q, apoi aflu cu tristețe că s-a desființat, mă bucur că s-a reformat în ’77, numindu-se Q 2, și-i revăd la Festivalul Club A ’79, doar cu Farcaș din vechea gardă, cel mai insistent, între timp devenit pilon-interpretativ chitaristic al muzicii academice. Erau anii înfloririi rockului progresiv, cu EL&P, Yes, King Crimson, Wakeman, iar experimentele clujene, pigmentate cu jazz și clasică în plus, făceau față comparațiilor, ba chiar și cu ceva pe deasupra.

S-au risipit apoi în cele 4 zări și părea că nu au rămas prea multe semne ale existenței lor, cum s-a întâmplat cu atâtea și atâtea formații autohtone. Existau câteva înregistrări Radio, doar atât, deși pe internet au apărut vreo 12 (de unde ?), dar nici un disc oficial, așa că misterul unei titulaturi legendare persista. Dar “suedezul” Nicola Bocaciu are tăria să-și adune colegii, are loc un concert la Big Mamou, ambițiile renasc, și cu sprijinul tânărului Csergo (în locul regretatului Puiu Delioran) purced la re-imprimări și suprapuneri, iar Romulus Arhire (Soft Records) le vine în ajutor.

Da, compoziții în majoritate vechi, dar și acum ideile sunt moderne, orchestrațiile și sonoritățile fac față, sunt actuale. Poate înțelegeți ce însemnau atunci, ce ar fi fost dacă băieții ăștia se nășteau în Anglia… un album de neclasificat, de ascultat, de nota 10.

Cu acest disc, misterul se mai dezleagă, dar legenda Experimental Q va exista mereu…
Florin-Silviu Ursulescu

Back in 1970s, those of us living in Bucharest, all working as journalists, had heard about some students from the Conservatory in Cluj playing in a band in a unique formation – Experimental Quartet, a band that won quite a number of prizes at student music festivals. At that point, I hadn’t had the chance to listen to their music. A work colleague of mine who used to send me recordings from Radio Cluj sent me a piece played by those guys and I was electrified. I started a national crusade promoting them; their song “Memories from the future” stayed for 54 weeks in the most influential top at that time in Saptamana Magazine and also on the Radio.

Despite being a mysterious band, I managed to invite them to Saptamana Gala in 1974, where I introduced them together with Aurel Gherghel. I think those were their golden years – with Jenu Tunaru on keyboard, Vali Farcas on guitar (the two of them also being the song writers), Nicky Bucaciuc on bass, Puiu Delioran on drums, then Gigi Marcovici on flute. Their track “Flowers” came out on the “Pop Bands vol.1” vinyl (the text on the cover was written by my brother Octavian). They changed their name to Experimental Quintet or just Q, only to find out a little bit later, not without sadness, that they stopped playing. I was glad when then reformed in ’77, naming themselves Q2 and I saw them again at the Club A ’79 Festival, Farcas alone remaining from the old members, the most insistent player who in the meantime had become a well-known performer of academic guitar music. Those were glorious years for progressive rock with EL&P, YES, King Crimson, Wakeman. The Cluj experiments, with their beautifully mixed jazz and classical elements easily met those standards and even topped them.

They scattered to the four winds, and it seemed that all trace of their existence disappeared in the same way as with so many Romanian bands. There were just a few radio recordings with Experimental Q, although later on as many as 12 recordings appeared on the Internet (where from, I wonder?), but the band had published no official record, so the mystery remained. Eventually, the “Swedish” Nicola Bocaciu had the strength and perseverance to gather his former band mates, with the exception of Gigi Marcovici who seemed to vanish from the face of the Earth, and they put together a live concert at Big Mamou. Their ambitions seemed to resurface with the help of young Dominic Csergo (replacing Puiu Delioran, who passed away) and here they are compiling the first official record, combining new recordings with old ones, with the help of Romulus Arhire and his record label, Soft Records

Although we’re talking about their old songs, even now their old ideas are still modern and their sound is fresh today. One can only imagine what they could have achieved, had they been born in England… recognition and critical acclaim for a superb record.
With this CD, the mystery seems to unwind, but the Experimental Q legend will remain…
Florin Silviu Ursulescu