Creaţii ale compozitorului George Enescu, în Festivalul care îi poartă numele (I)


 

Ediţia a 23-a, 2017, a Festivalului Internaţional “George Enescu”, şi-a ridicat cortina sâmbătă, 2 septembrie, pe scena Sălii Mari a Palatului, printr-o spectaculoasă versiune concertantă, cu proiecţii multimedia live, a capodoperei enesciene “Oedip”, avându-i drept protagonişti pe membrii ansamblului London Philharmonic Orchestra, alături de Corul Filarmonicii bucureştene şi de Corul de Copii Radio, sub bagheta dirijorului Vladimir Jurowski. Într-o distribuţie multinaţională, un convingător personaj Oedipe, francez, ca origine şi feeling, baritonul Paul Gay s-a remarcat printr-un real simţ dramatic, dar şi al frazei, fiind vorbitor nativ al limbii în care a întruchipat rolul principal şi s-a arătat puternic atras de “sferturile de ton” folosite în demersul componistic.
 

A treia zi de festival, 4 septembrie, a inclus, în Seria “Recitaluri şi concerte camerale” de la Ateneu, Octetul pentru coarde în Do Major op. 7 de George Enescu, în viziunea ansamblului London Philharmonic Players, o restituire destul de echilibrată a dificilei şi „anxioasei” partituri, iar la Sala Mare a Palatului, Russian National Orchestra, dirijorul Mihail Pletniov şi Corul Academic Radio au configurat o imagine expresivă, dar rece, poemului vocal-simfonic “Isis” de George Enescu. Tot Russian National Orchestra, însă cu dirijorul Horia Andreescu la pupitru şi solistul Vadim Repin au oferit marţi, 5 septembrie, la Sala Mare a Palatului, o variantă convingătoare a unor piese din creaţia enesciană, “Arie şi Scherzino“ pentru vioară şi orchestră, tipărite abia în 2005, la iniţiativa cunoscutului violonist român Sherban Lupu.
 

Miercuri, 6 septembrie, la Ateneu, Czech Philarmonic Orchestra, sub conducerea dirijorului Cristian Măcelaru, şi-a început concertul cu Suita nr. 3 pentru orchestră în Re Major op. 27 „Săteasca” de George Enescu, o restituire intens colorată, plină de contraste şi vitalitate, cu fizionomia estetică a unor “tablouri”, căci astfel consideră dirijorul Cristian Măcelaru că s-ar putea numi amintita lucrare: <<Tablourile lui Enescu>>.
 

Sonorităţi enesciene au răsunat şi în a cincea seară de festival, vineri, 8 septembrie, când, sub bagheta muzicianului Manfred Honeck, Pittsburgh Symphony Orchestra a prezentat, pe scena Sălii Mari a Palatului, Uvertura de concert pe teme în caracter popular românesc în La major op. 32, vădita bucurie a dirijorului austriac, de a aborda respectiva partitură, simţindu-se permanent, de-a lungul întregii lucrări.
 

Momente aparte s-au concretizat şi în recitalurile de vineri, 9 septembrie şi sâmbătă, 10 septembrie, de la Sala Mică a Palatului, ale formaţiilor camerale „Arc” Ensemble din Toronto şi Quatuor „Diotima” din Paris, prin interpretarea Cvartetul nr. 1 cu pian în Re Major op. 16 şi a Cvartetului pentru coarde nr. 2 în Sol Major op. 22 de George Enescu, atât artiştii canadieni, cât şi cei francezi, fiind deosebit de interesaţi să descopere creaţia marelui compozitor român şi să o includă în repertoriul lor, cu precădere, contemporan.
 

În agenda de sâmbătă, 10 septembrie, s-au înscris încă două concerte cu partituri enesciene în program, primul, la Ateneu, susţinut de Orchestre de Chambre de Lausane, cu dirijorul Joshua Weilerstein la pupitru şi cu o versiune matură şi profundă a Simfoniei de Cameră pentru 12 instrumente soliste op. 33 şi al doilea, la Sala Mare a Palatului, acela al orchestrei Munchner Philarmoniker, sub conducerea maestrului Valery Gergiev, care a optat, în deschidere, pentru Simfonia întâi în Mi bemol Major op. 13, prin viziunea dirijorală, inconfundabila creaţie enesciană părând să aparţină celui mai „calculat” romantism.
 

Mirela Stoenescu

 

Fotografii Robert Ghement