Festivalul “GEORGE ENESCU” 2015, a treia săptămână (ultima), cu partituri enesciene în program

Dacă entuziaștii membri ai Orchestrei Les Dissonances au optat, în recitalul lor de luni, 14 septembrie 2015, de la Ateneu, pentru Simfonia concertantă în si minor op. 8 de George Enescu, încredințând rolul solistic violoncelistului francez Xavier Phillips, marți, 15 septembrie, a venit rândul Filarmonicii din Monte Carlo, cu muzicianul italian Gianluigi Gelmetti la pupitru și cu explozivul instrumentist germano-american David Garrett, ca solist, să pună în valoare o piesă enesciană, abordând cu o bună intuiție Balada pentru vioară și orchestră, o partitură plină de romantism, scrisă și finalizată chiar în adolesceneță de marele nostru compozitor. Același ansamblu, Monte Carlo Philharmonic, dar sub bagheta dirijorului român Cristian Mandeal, a oferit o versiune echilibrată și expresiv nuanțată a Suitei a treia pentru orchestră în Re Major op. 27, „Săteasca”, pe care unii audiofili, vădit interesați de creația maestrului, au redescoperit-o și pe albumul- document editat de casa de discuri SOFT RECORDS în 2013.
 
O altă lume sonoră enesciană ni s-a dezvăluit miercuri, 16 septembrie 2015, în Sala Mare a Palatului, odată cu mult-așteptatul concert al Filarmonicii din Viena, care, condusă de experimentatul muzician rus Semyon Bychkov, a participat și la restituirea celor „7 Lieduri pe versuri de Clement Marot” op. 15, împreună cu tânăra soprană Valentina Naforniță, solista respectivelor miniaturi vocale cu fizionomie de lied.
 
Seara de vineri, 18 septembrie 2015, s- a încheiat cu Simfonia a treia în Do Major op. 21 de George Enescu, monumentala lucrare având parte, la Sala Mare a Palatului, de un act interpretativ cu totul deosebit, de referință chiar, datorat, firește, atât artistului rus Vasily Petrenko, un foarte pasionat mânuitor al baghetei, care s- a aflat, pentru a doua oară în festival, la pupitrul Orchestrei Regale din Liverpool, cât și Corului Filarmonicii bucureștene, minuțios pregătit de dirijorul Iosif Ion Prunner.
 
Un altfel de eveniment s- a concretizat în serile de 18 și 20 septembrie 2015, la Opera Română din capitală, unde a fost pusă în scenă tragedia lirică “Oedipe”, în care demersul sonor enescian s-a reflectat original în conceptia estetică a regizoarei Anda Tăbăcaru-Hogea, cunoscută publicului de la edițiile 2011 și 2013 ale festivalului. Referitor la dificilul rol principal, acesta a fost destul de convingător redat de baritonul italian Davide Damiani, el preocupându-se intens de evoluția psihologică și de veridicitatea personajului Oedipe. Pe de altă parte, unele dintre tempourile fixate de celebrul dirijor britanic Leo Hussain, invitat la conducerea artistică a spectacolului, au fost mult mai rapide față de cum eram obișnuiți, în special în actul al treilea.
 
Aproape de închiderea ediției a XXII-a a festivalului, la Sala Mare a Palatului au răsunat duminică, 20 septembrie 2015, inconfundabilele acorduri ale Rapsodiei a doua op. 11 în Re Major de George Enescu, prezentată de renumitul ansamblu simfonic din Amsterdam, Royal Concertgebouw Orchestra, cu dirijorul leton Andris Nelsons la pupitru, într-o configurație ritmică un pic surprinzătoare, dar agreabilă prin forma originală de expresivitate. Și totuși, când vine vorba de Rapsodiile enesciene, gândul zboară către interpretările-document ale anilor ‘40-’50, așa cum pot fi acestea ascultate în zilele noastre, pe albumul apărut în 2012, la Casa de discuri SOFT RECORDS.
 

Mirela Stoenescu