NOUTĂȚI
Festivalul “GEORGE ENESCU” 2015, prima săptămână
Partituri enesciene în programul festivalului care poartă numele marelui nostru compozitor
Duminică, 30 august 2015, la Sala Mare a Palatului, şi-a deschis porţile a XXII-a ediţie a Festivalului Internaţional „George Enescu” şi câteva lucrări ale valorosului nostru compozitor, aparţinând diferitelor etape de creaţie, şi-au găsit deja locul, pe afişul diverselor concerte şi recitaluri, atât la Bucureşti, cât şi în alte oraşe din ţară. Mai întâi, îndrăgita Rapsodie op. 11 nr. 1 în La Major (apărută şi pe un compact-disc de colecţie la Soft Records, ca binevenită reconstituire, în 2012, a unei înregistrări-document din anul 1942), s-a aflat printre opţiunile Orchestrei Române de Tineret, condusă atunci de dirijorului estonian Kristjan Jarvi, un adevărat artist de secol XXI, entuziast. nonconformist şi plin de surprize în demersul scenic.
Marţi, în prima seară de septembrie 2015, melomanii au avut prilejul unei fascinante întâlniri la Sala Palatului cu legendara Orchestră a Filarmonicii din Israel, sub bagheta inconfundabilului maestru Zubin Mehta, care a inclus în program şi poemul “Vox Maris” op. 31 de George Enescu, pasajele vocale fiind redate de Corul Filarmonicii bucureştene şi de tenorul clujean Marius Vlad Budoiu, un apreciat solist al respectivei partituri postume, ca şi al liedurilor enesciene, cărora le-a oferit o versiune interpretativă la Timişoara, alături de Filarmonica „Banatul”, vineri, 4 septembrie, tot în cadrul acestui festival.
În după-amiaza de miercuri, 2 septembrie, la Ateneu, Scottish Ensemble a abordat, într-o manieră proprie, originală chiar, pagini de referinţă nu doar din creatia universală, ci si din componistica românească, precum Piesa pentru coarde op. 4 nr. 2 de Constantin Silvestri şi „Intermezzi” op. 12 în Re Major de George Enescu.
După Simfonia a IV-a (postumă) de George Enescu, zămislită în 1934, dar cu orchestraţia finală realizată de compozitorul Pascal Bentoiu, lucrare oferită spre audiţie joi, 3 septembrie, de către Filarmonica bucureşteană, sub bagheta muzicianului german Peter Ruzicka, al cărui gest dirijoral surprinde, nu de puţine ori, a venit rândul Simfoniei de cameră pentru 12 instrumente soliste op. 33 în Mi Major de George Enescu (restituire-document din 1958 şi pe un album SOFT RECORDS marcat 2013) să se concretizeze, ca primă opţiune repertorială a serii de vineri, 4 septembrie, susţinută la Sala Mare a Palatului, de istorica Staatskapelle Dresden. Având doi conducători la pupitru, pe de o parte, cunoscutul şi charismaticul maestru Christian Thielemann (în Concertul op. 37 nr. 3 în do minor de Ludwig van Beethoven, cu pianistul Yefim Bronfman ca solist şi în Simfonia a şasea de Anton Bruckner) şi, pe de altă parte, în mod paradoxal, un discipol al amintitului dirijor chiar în capodopera enesciană, evenimentul a stârnit nemulţumiri în rândul criticilor noştri de gen şi al unora dintre spectatori, umbrind, astfel, bucuria întâlnirii cu legendara orchestră.
Duminică, 6 septembrie, la Sala mică a Palatului, încă o partitură semnată George Enescu a figurat pe afişul festivalului, în viziunea estetică a formaţiei Musica Nova: Trio în la minor pentru vioară, violoncel şi pian, conceput de maestru în 1916 şi transcris în 1997 de compozitorul Pascal Bentoiu, valorosul ansamblu abordând, în respectivul concert cameral, şi creaţii de Bela Bartok şi Olivier Messiaen.
Pentru luni, 7 septembrie, la Sala Mare a Palatului, celebra orchestră San Francisco Symphony, condusă de „curatorul tradiţiei clasice”, după cum a fost denumit dirijorul american Michael Tilson Thomas, a inclus în programul concertului şi o piesă enesciană, „Voix de la nature” op. Posthum, o lume sonoră străbătută de accente impresioniste, dar originală ca formă de întrupare artistică.
Mirela Stoenescu