Poveşti cu cântec din diaspora – Discul emigranţilor


La începutul lunii Iulie, cartea lui Doru Ionescu intitulată “Poveşti cu cântec din diaspora – 100 de români şi aventurile lor muzicale” în tandem cu discul “Muzici din diaspora – discul emigranţilor“, produs de Soft Records, vor fi disponibile prin magazinele de specialitate dar se vor bucura şi de lansări la câteva evenimente speciale. Cele 100 de portrete conţinute de carte au fost exemplificate parţial pe acest prim CD, aflat la limita maximă a capacităţii de stocare cu cele aproximativ 78 de minute, în playlistul:
 
1. Gilmar Oprişan – Balada emigrantului 3:59
2. ABRA – Străin printre străini 3:14
3. FFN – Cântec ţigănesc 3:46
4. Experimental Q – Oash, Celtic County 5:31
5. Gia Ionesco – Pianocchio As Pilot To Pianocchia 5:14
6. Petre Iordache / Cristi Gram – Plumb 5:07
7. Dana Dragomir – Into the light 4:30
8. Radu Goldiş – Promenade 3:12
9. Anca Graterol-Cabrera – Mama 5:18
10. Nuţu Olteanu – Dunărea delta blues 4:00
11. Joe Gaspar Band – Alone 4:37
12. O.N.E. – Jolly Rocker 4:01
13. Gabi Nacu – Truckdriver 5:31
14. Serban Ciurea – Vasectomy Blues 2:28
15. STASI – Drugo 3:41
16. Alina Chelaru – Inima nu 5:03
17. Leonard Constant – Scrisoare medievală 3:48
18. Adriana Ausch – Calul albastru 3:37
 
În rândurile ce urmează, Doru Ionescu dezvăluie cum a apărut idea de a scrie o carte despre muzicienii români aflaţi în diaspora şi sintetizează în câteva cuvinte poveştile artiştilor aflaţi în playlistul CD-ului.
 
Viața românilor în străinătate – din ce în ce mai numeroși – completează istoria contemporană a României, mai puțin cunoscută. În particular, foarte mulți muzicieni (incluzând subgenurile pop, rock, jazz, folk – destui celebri în România anilor ‘60, ‘70, ‘80, ’90) au plecat din țară pentru un viitor mai bun, în special în timpul regimului comunist. Edițiile „O poveste… cu cântec!” ale emisiunii LUMEA ȘI NOI prezintă la TVR INTERNAȚIONAL poveștile de viață ale unor români din lumea largă. Și cum cei mai mulți au avut o viață artistică importantă în România, emisiunile recuperează astfel şi o parte din evoluţia muzicii românești. O istorie orală, fără pretenţii oficiale.
 
Când am demarat acest proiect, a existat un fapt care m-a motivat în primul rând. Conform unor estimări personale și ale muzicologului Florian Lungu, 80% din elita jazzului și 50% din cea pop-rock ar fi plecat din România până în 1989. De unde și ancheta legitimă de a căuta istoria muzicii tinere (sau ușoare) românești și pe „the dark side of the moon”. Cartea «Poveşti cu cântec din diaspora. 100 de români şi aventurile lor muzicale» va apărea la sfârşitul lunii iunie 2014, documentând filmările din 2010 încoace pe două continente, dintr-un gest de deferenţă faţă de cei care au nevoit să se despartă de România, dar de fapt au luat-o cu ei.
 
Un volum tratând muzica, fără o trimitere directă la aceasta (dincolo de linkurile emisiunilor postate pe tvrplus sau site-uri şi profile facebook ale diverșilor muzicieni) suferă major în lipsa unor exemplificări. Prin urmare, în paralel cu apariţia cărţii tipărite, a apărut ideea alipirii unei serii de CD-uri (sau chiar DVD-uri) care, chiar editate separat de o casă de discuri. Producătorul Romulus Arhire, prin Soft Records, a fost de acord ca acest prim CD să poarte același generic și să se găsească în aceleași puncte de distribuție. Selecţia pieselor are un prim criteriu în expresia românească şi se supune aceleiaşi identificări a unei conştiinţe româneşti, voite sau subsumate.
 
GILMAR OPRIŞAN (Toronto, Canada)
Nu a ajuns al doilea Bon Jovi, cum visa la un moment dat, în schimb – singur sau cu grupul pop-rock Nashpa Sound – a devenit un artist întâlnit frecvent pe afișele comunității românești din zona Toronto, cu două discuri la activ. De curând a obținut un rol principal într-un musical – „Pigment a musical” – care urmează să fie jucat în săli nord-americane de renume. „Balada emigrantului” sau „Dacă” (cu un videoclip realizat de Raul Dudnic) sunt două dintre piesele de rezistență ale primului său disc. Iar dacă de Sărbători sunteți în Canada, sigur veți prinde un concert de colinde cu Gilmar, care acolo, departe de țară, au o altă rezonanță.
 
ADRIAN SCHWARTZ – DINU şi ABRA (Heppenheim, Germania)
Compozitorul, chitaristul şi solistul vocal Adrian Dinu a câştigat în anii ’80, singur şi în grup, toate concursurile la care a participat. Cu basistul Cristian Podratzky (acum la Berlin) şi cu bateristul Vali Potra (rămas în Timişoara) a format grupul ABRA, importat şi în Germania, cu care în ultimii ani a lansat în România trei CD-uri. Primul – “La frumuseţea ei” (A & A Records), din păcate încă prea puţin cunoscut publicului larg – conţine şi această melodie pe care o reluăm pe compilaţia noastră exact în momentul în care ABRA se pregătesc să-şi relanseze activitatea în România.
 
FFN (Toronto, Canada)
O formaţie emigrată în bloc în Canada? Practic, da! Supergrupul cu trei albume şi încă două discuri mici şi fără nici o secundă de arhivă în TVR? Teoretic, da! Şi au plecat să cânte acolo pentru că nu mai puteau aici? Nu, deşi… au emigrat din diverse motive, dar o dată ajunşi acolo, membrii de bază ai formaţiei au început să cânte din nou. În 1981 Silviu Olaru a deschis front de lucru, urmat în 1985 de Gabriel Litvin şi în 1992 de Cristian Madolciu. La reluarea conceptului au mai participat, venind de departe, din America, Florin Dumitru şi Marcel Năvală. Iar în 2008, FFN au lansat un disc cu câteva reluări din repertoriul vechi şi multe noutăţi – “In Blue Jeans
 
EXPERIMENTAL Q (Canada, Germania, Suedia)
Grup de muzică progresivă prin excelenţă, organizat în Clujul studenţesc, în două componenţe succesive. Prima garnitură s-a reunite (după dizolvarea din 1977) în 2010, în formula: Vali Farcaş – chitară şi voce, Eugen Tunaru – claviaturi, Nicolae Bucaciuc – bas (membri originali) şi Dominic Csergo – tobe. Au repetat, au dat un concert filmat pentru TVR Cultural, au înregistrat pentru un disc şi atât. Peste doi ani, producătorul Romulus Arhire a revenit asupra materialului abandonat în studio şi l-a editat pe CD-ul “Atlantis” (Soft Records). Dar tot au rămas două melodii pe dinafară. Una dintre ele, compoziţie nouă a lui Tunaru, a fost salvată pe această culegere.
 
PETRE IORDACHE (Berlin, Germania).
Suflător de marcă în poprock-ul românesc, a cântat cu mari muzicieni şi grupuri pop-rock şi jazz din România, între care Dan Andrei Aldea şi Sfinx, Paul Ghenţer, Petre Magdin etc. Stabilit pe coordonate germane, a cântat, a orchestrat şi a înregistrat cu formaţii de gală, împreună cu alţi români emigraţi. A fondat o şcoală particular de muzică, a produs reclame, iar în ultimii ani a revenit asupra unor compoziţii proprii pe care le-a reînregistrat. În acest caz, împreună cu chitaristul Cristi Gram.
 
GIA IONESCO (Toronto, Canada)
Claviaturistul fostului grup jazz-rock optzecist OM şi-a desăvârşit studiile universitare în Israel, apoi a ajuns în Canada, lucrând cu muzicieni de primă mână de pe mapamond – Pat Kilbride, Alan Hetherington, Wilson Laurencin, Levon Ichkhanian, Johnny Johnson, Clifford Ojala şi Pat Labarbera (enumerând doar trupa sa de concert). În nume propriu are publicate vreo 12 discuri, majoritatea înregistrate de unul singur, cum e şi cazul melodiei selectate. În curs de apariţie, un album sw studio cu alte nume importante, cântând temele lui Gia: Asaf Sirkis (Abercrombie, Maclaughlin, Coryell), Mino Cinelu (Miles Davis), Mauro Pagani (Premiata Forneria Marconi), Jimmy Haslip (Yellow Jackets) ş.a.
 
DANA DRAGOMIR (Stockholm, Suedia)
Stabilită din 1986 în Suedia, artista româncă este cunoscută în toată lumea ca prima interpretă profesionistă la nai. De când a debutat în forţă cu o melodie compusă de celebrul cuplu de cantautori de la ABBA, Benny şi Bjorn, totul a fost ascensiune, firește dublată de muncă pe măsură. Cântând deopotrivă “Ciocârlia” şi melodii originale, moderne, un amestec de pop, world music şi new age, PanDana – cum e cunoscută în cele mai multe locuri – a vândut peste un million de discuri. În România a revenit rar, ultima dată în 2008, la Festivalul “George Enescu”.
 
RADU GOLDIŞ (Sherman Oaks, Los Angeles)
Cel mai mare chitarist român de jazz al anilor ’70, a cântat cu toată pleiada de monştri sacri ai genului, de la Richard Oschanitzky la Marius Popp, ori de la Aura Urziceanu la Johnny Răducanu. Orchestrator şi compozitor de muzică de film în ultima perioadă, în 1980 a plecat definitiv în Statele Unite, via Germania. Şi-a prelungit cariera muzicală cântând într-un trio cu pianistul Mihai Chirilov. În ultimii ani a înregistrat pentru un disc, «Blue Wave», încă necunoscut melomanilor români, în lipsa unui producător interesat.
 
ANCA VIJAN (Anca Graterol-Cabrera) (Hannover, Germania)
Lidera fostului grup pop-rock feminin CATENA şi-a continuat cariera – după 1977 când a părăsit România – cântând, predând, înregistrând în studioul propriu, trăind la maximum o viaţă dedicată muzicii, uneori cu prietenii de la Scorpions, alteori cu vechile colege de formaţie. A încercat să o aducă alături pe fiecare, după propria “reţetă” (prin căsătorie) care de fapt ei nu i-a reuşit. În acelaşi oraş s-au stability atât Ortansa Păun cât şi Păuniţa Ionescu Schmidt, cu care mai cântă atunci când sunt amândouă disponibile. Piesa de pe disc, ca şi încă multe altele, este compusă în ultimii ani şi înregistrată împreună cu partenerul său, Osssy Pfeiffer.
 
NUŢU OLTEANU (Stockholm, Suedia)
Celebrul chitarist de la IRIS, ROŞU ŞI NEGRU şi HOLOGRAF a încercat în mai multe rânduri să fugă din România comunistă. Nu i-a reuşit decât în 1990, când s-a stabilit prin căsătorie în Suedia; dar şi de atunci încoace a cântat la fel de mult, în orice combinaţie, una dintre trupele sale traversând deceniile până în present – LED BOOTS. Mai nou, de la stabilirea solistului Cristi Minculescu în Germania, revine să cânte cu acesta aproape lunar în România. Piesa aleasă este una solo dintr-un mănunchi care ar putea fi editat oricând pe un întreg album.
 
JOE GASPAR BAND (Ottawa, Canada)
Cea mai bună voce românească masculină de blues a prezentului, fostul basist al grupului timişorean QUO VADIS s-a stabilit în Canada. După mai multe variante de trupe, în care a cântat şi la orgă (şi pe care nu le-a abandonat), Joe are propriul său trio cu care cântă în primul rând compoziţiile proprii: Jamie Young – chitară şi Steve Dupont – tobe.
 
MARIUS LUCA (Montreal, Canada)
Cunoscut din grupul Compact la debut, apoi de pe discul al treilea LP Metropol, chitaristul – vocal a fondat propriul grup Metrock cu care a lansat şi un disc. Emigrat în Canada, a fondat şi întreţinut diverse grupuri hard rock în turnee de la un ocean la altul, plus Statele Unite (RATED R, BROKEN RULE). Actualul său grup canadian O.N.E. (Organic Noise Experiment) sintetizează o experiență de peste 35 de ani pe două continente și cântă în limba română, cu el la chitară şi voce, Shawn Heins la chitară şi cu Louis Doré la tobe. În toamnă, Marius Luca va reveni să pregătească turneul revenirii în România!
 
GABI NACU (Stevenage, Marea Britanie)
Gabriel Nacu a ajuns un chitarist notoriu în istoria rockului românesc pe ruta HARAP ALB (unde s-a lansat Cristian Minculescu) – VOLTAJROŞU ŞI NEGRU. Abia în 1990 a putut să emigreze, aşa cum şi-a dorit de mult, exact în capitala mondială a rockului – Londra. A cântat solo ori cu CALIGULA, în turnee ori studiouri de înregistrări, nu în ultimul rând pentru comunitatea românească. În urmă cu un deceniu a lansat un disc solo – “I still believe… in my guitar” – căruia îi aparţine şi această melodie, iar în ultimii ani a cântat alături de fiul său, Gabriel Nacu jr, student la muzică în Cambridge, de asemenea chitarist.
 
ŞERBAN CIUREA (Orange County, Los Angeles)
Plecat din Romania în 1970 (după ce cântase cu chitara, basul şi cu vocea cu primele grupuri beat precum ENTUZIAŞTII ori SIDERAL MODAL QUARTET), muzicianul este stabilit in California, după escale în Germania, Scandinavia şi Canada, New York şi Chicago. A rămas în domeniu diversificându-şi acţiunile, combinând pedagogia cu performarea. A cântat cu trupele unor personalităţi ca Lionel Hampton, Jay Leno, Ray Valenti, MANHATTAN TRANSFER, Rick Dittmore şi încă mulţi alţii). Pensionat de câţiva ani, s-a ocupat şi de muzica pentru copii (www.amusedproductions.com). Nu în ultimul rând, a fost felicitat personal de preşedintele Obama pentru reinventarea învăţământului muzical în California pe baze multimedia.
 
CRISTINA PUIA (Roma, Italia)
Chitaristă din Satu Mare descoperită de KAPPA, dar ajunsă celebră cu grupul rock feminin SECRET în anii 90, cu o carieră italiană mai importantă decât aceea din România. Din anii 2000 s-a stabilit la Roma. A continuat să cânte cu AB4 sau diverse proiecte din peninsulă, dar în primul rând cu grupul propriu STASI. A organizat concerte românești în peninsulă, a creat un ONG. Şcoala de muzică « Madville », fondată cu soțul ei, oferă cursuri pentru învățarea tuturor instrumentelor dintr-o trupă pop-rock sau laboratoare prin școli și licee. Piesa selectată va apărea pe al doilea disc al grupului.
 
IAMALINA (Roma, Los Angeles)
Sub pseudonimul artistic Iamalina, Alina Chelaru trăieşte şi cântă în Roma de un deceniu, după debutul la Bucureşti. 2013 a fost anul în care practic a explodat pe piaţa muzicală italiană, după un concert fastuos de lansare a primului ei disc pop, precum şi lansarea mai multor videoclipuri. De ultimă oră: legăturile sale profesionale sunt din ce în ce mai strânse cu muzicieni din Los Angeles, cu care cântă deja într-un trio.
 
LEONARD CONSTANT (Ottawa, Canada).
Fiul celebrului actor și cântăreț Sergiu Cioiu, Leo a părăsit țara în 1981, împreună cu familia. Via Paris, s-a stabilit în Canada. În 2006 a revenit în România pentru jumătate de an, atunci când a câștigat festivalurile de folk la care a participat, culminând cu “Om Bun”. Cântă cu grupul FLORQUESTRA, de expresie braziliană, iar în nume propriu muzicalizează poemele unor Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Mircea Dinescu, Ștefan Radof. Melodia selectată pe disc este înregistrată cu Carmen Piculeaţă la vioară, pe versuri de Mircea Dinescu.
 
ADRIANA AUSCH (Boston, SUA).
Una dintre folkistele generaţiei generice a folkului românesc, cântăreaţa arhitectă a emigrat în ultimii ani ’80, via Israel, în Germania. În 1993, a înregistrat acolo singurul său album discografic, relansat anul trecut la festivalul folk de la Bistriţa. Din 1994 s-a stabilit la Boston, unde a revenit la muzică desăvârşindu-şi studiile muzicale. Acum predă Dalcroze Eurhythmics la Longy School of Music – Bard College şi revine anual în România pentru diverse evenimente.