Toulouse Lautrec

Les ToulouseLautrecs descind din familii aristocrate. Ei au copilărit pe pajişti verzi şi întinse în faţa castelului şi au crescut cu sunetul cornurilor de vânătoare şi mirosul parfumurilor de contesă rumenă în obraji. Deşi predestinaţi studiului academic şi educaţiei alese, viaţa i-a aruncat în paturile cele mai cârpite ale societăţii. Influenţaţi iniţial de Rene Pricetau si John Lewis Brown, ei şi-au gasit drumul în mijlocul boemei rebele. Sunt obisnuiţi ai localurilor de noapte, sunt pasionaţi de femei, absint şi opium, scuipă în microfoane, gesticulează pe corzi în cabaret şi îmbătaţi de succes sparg fetzele tobelor din localuri şi se uită sub crinolinele fetelor.
 
Trio-ul se recomandă numai cu numele de scenă, respectiv: Apartman (chant & guitarre), Dizzy (basse & chant) şi Greenman (batterie).
 

Toate single-urile lansate până acum au fost nr.1 în topurile radiourilor care “suportă” muzica rock : “Te Spun” “Yesman”, “Domino” şi “Irrational” având statut de nr.1 (cu videoclipuri realizate de catre Vlad Petri).

Au participat la emisiuni de televiziune precum “Garantat 100%” (TVR1), “Timpul chitarelor” (TVR2), “Remix” (TVR Cultural), “Naşul” (10 TV) şi la marile festivaluri B’estfest 2011 & 2012, Peninsula 2011, Liveland 2010, Top T 2010, Padina Fest 2010 & 2011, Rocker’s Challenge 2011, Fete de la Musique 2011, Row.mania 2011, Future Shorts 2012, Europa Fest 2012, Zilele Francofoniei (Budapesta 2012).
 

***
 

Nu ştiu dacă alegerea numelui trupei a venit înainte sau după ideile muzicale, dar dacă la început Toulouse Lautrec a fost doar o formă fără fond, spiritul personalităţii nonconformiste a celebrului pictor post-impresionist francez a invadat şi substanţa muzicală a formaţiei, nu numai suprafaţa ei. Pentru că, orice s-ar spune, la nivel de imagine n-ai cum să nu observi eforturile constante ale membrilor ei de a afişa un look cu pretenţii de mic-burghez eşuat întâmplător şi nedrept într-un cartier bucureştean, care-şi simte şi cultivă (cu rafinament) superioritatea intelectuală încercând în acelaşi timp să nu-i alunge nici măcar pe cei care nu-l înţeleg.

Dar nu despre căciulile de blană, sticlele de vin roşu nelipsite din scenografia emisiunilor sau concertelor la care participă, fotografiile (majoritatea cu un mesaj mult peste photoshopările greţos estetizante cu care se promovează alţi actori din peisajul muzical românesc) care provoacă nu doar ochiul sau felul deştept în care folosesc social media şi nu numai pentru a comunica e vorba aici, deşi fac şi ele parte din concept. Formaţia Toulouse Lautrec captivează cu modul în care surprinde “pe bandă” fragmente ale unei societăţi post-post-moderne, aşa cum pictorul ridică valul sub care se ascundea declamata decenţă a burgheziei franceze.
 

George Pleşu