On the Road – CD

Trupa Jazzybirds de la al cărui debut discografic au trecut aproape doi ani revine într-o nouă formulă şi cu noul album On The Road. Sunt schimbări importante de repertoriu faţă de primul album Birth, în sensul că la ora actuală Jazzybirds cântă numai compoziţii noi, originale, cu texte în engleză, română şi maghiară, pe orchestraţiile sofisticate introduse încă de la primul album. Pe ansamblu muzica se încadrează în genul soft-jazz, unde alături de improvizaţiile jazzistice nu lipsesc micile incursiuni rock şi deschiderea către pop prin piese precum Vara din noi sau Piatra, chiar dacă au o structură complexă din punctul de vedere al compoziţiei, aranjamentelor şi interpretării.
“Al doilea episod On The Road (2016), realizat cu noua vocalistă Kriszta Koncz, evidenţiază o evoluţie în primul rând datorită compoziţiilor proprii semnate de Csergő şi a suplimentării orchestrale prin aportul invitaţilor Sebastian Burneci (trompetă), Paolo Profeti (sax, flaut), Florian Radu (trombon) plus violoniştii Balint Szép, Renata Diméen, Renata Gebe-Fügi, Edina Tifán, violoncelistul Kristof Jakabffy plus Mihnea Blidariu (chitară). Divizat în zece secvenţe, albumul conţine câteva direcţii stilistice distincte. În primul rând o lăudabilă apropiere de arealul progressiv al clujenilor Yesterdays la emfatica valsare Right and Wrong, stimulată cu pasajele la orgă şi pian, inserturi onomatopeice şi ameninţătorul crescendo spre final, un omagiu adus jazz-ului clasic şi ideii de fuziune în precipitata New Moon, stimulată cu minirecitaluri la pian, sax şi percuţie (atmosferă reluată pe un swing mai temperat în sincopata The Appleworm Song, marcată cu exerciţii scat înviorante şi acompaniamentul consecvent cosmetizant al pianistului, secondat de intervenţiile brass), traseu deviant către latino-dark-gothic pentru întunecata La Santa Muerte, în tradiţia slovenilor Devil Doll, al elveţienilor Lacrimosa sau chilienilor La Desooorden (după mărturia autorului piesa persiflează obiceiul sudamerican de sanctificare a forţată a unor personaje, pentru a le transforma în protectori ai delincvenţilor). Tenta folclorică din repriza brass-boogie cu aderenţe ocazionale doo-wop şi pasaje exaltante trâmbiţate parodic Piatra, aminteşte de creaţiile acide ale Adei Milea, iar alternativa în maghiară Üzött vadásy / Vânătorul hăituit, personalizată de pian şi sintetizator, aminteşte de stilul Dead Can Dance. Pronunţia tipic ardelenească cu vocala e transformată consecvent în i (similare deturnări ale vocalelor la moldovenii Alternosfera), diminuează impactul adolescentinei poveşti cocteil-lounge pe relaţia voce-pian Noaptea Evei, revigorată pe traseu cu infuziile la clape şi corzi sau a valsării fluierată ştrengăreşte Vara din noi, suplimentată de sax, secvenţe arondabile parcursului sonor, majoritar persistent în zone soft-smooth-jazz, chillout, downtempo sau jazzy-lounge, evidente în letargia derivativă din somnolenţa tip bossa nova via post-rock în compania alămurilor Soon You’ll Be Gone, creaţie specifică interpretelor Anita Baker, Sade, Nora Jones sau Diana Krall, orientată spre un nu-jazz soul de cabaret pretabil sonorizării spaţiilor de socializare, cu similare recidive în contemplaţia trenantă pe o senzaţie de aşteptare prelungită excedentar, The Hours.” (Costin Grigoraş – Muzica din România)