Nodul gordian – CD


Nodul gordian, un album celebru al muzicii româneşti apărut acum 31 de ani doar pe vinyl (Electrecord 1983), a fost reeditat de Soft Records pe CD în seria FuzzionFashion într-un tiraj limitat la numai 300 de exemplare numerotate. Pe varianta CD, albumul a fost completat cu cu 3 piese bonus (7-9), înregistrate în anul imediat următor apariţiei albumului. Piesele bonus sunt înregistrări live din concertul susţinut la Ateneul Român în 1984 şi apar pentru prima oară pe un format comercial.

Note de copertă – ediţia 1983

 

O suprafaţă cântătoare / Un ghem de note / O tipsie…” – iată o foarte plastică metaforă pentru discul de gromofon, desprinsă din stihurile lui Topârceanu. O definiţie „poetică” dar – credem – întru totul oportună şi în cazul prezentului album: un ghem de note inmănunchiate într-un simbolic “nod gordian” pe care Marius Popp şi colegii săi de formaţie îl decodifică benefic în inspirate traiecte melodice, în măiestre armonii, în evantai de ritmuri…

Marius Popp. personalitate complexă a jazz-ului românesc, compozitor, pianist, aranjor, şef de formatie, cunoscut şi recunoscut ca atare şi pe plan european, se află acum la cel de al doilea al său demers discografic de autor, după Panoramic Jazz-Rock editat la Electrecord in 1977. În comparaţie cu anteriorul disc, cel de faţă evidenţiază înainte de toate o mai largă diversitate de preocupări şi soluţii componistice, diversitate concretizată în şase „acte sonore“ – fiecare dintre ele, o entitate muzicală în sine; aşadar, şase momente discografice distincte, unite însă prin amprenta de neconfundat a ceea ce am putea numi ,,stilul”, „maniera” Marius Popp. Şi aceasta fiindcă muzicianul rămâne, în fond, fidel propriului crez artistic, jaloanelor impuse sieşi în exprimarea sonoră: simţul proporţiilor construcţiei muzicale (ca absolvent al Facultăţii de Arhitectură, Marius Popp, se dovedeşte odată în plus un arhitect apreciabil al edificiilor de sunet); gustul ales pentru armoniile complexe, pline de miez, specifice jazz-ului modern; înclinaţia spre tempo-urile dinamice şi ritmurile alerte, robuste, venind să ilustreze un temperament impetuos, motoric.

Dincolo de acest cadru de referinţă, multipla implicare a protagonistului în muzica discului se cuvine estimată pe temeiul a trei principale atribute ale calităţii, acestea fiind inspiraţia autentică a creatorului de teme, meşteşugul său de aranjor, talentul de improvizator pe claviatura pianului. Şi în aceeaşi ordine de idei, – atenţia aparte acordată de conducătorul formaţiei spre alegerea acelor coechipieri apţi a-i fructifica şi finaliza în chip corespunzător intenţiile componistice. Astfel, alături de Alin Constanţiu şi Eugen Gondi, colaboratori de decenii ai pianistului, în înregistrările discului se relevă tânărul basist bucureştean Eugen Tegu şi provenind din actuala „pepinieră de talente” din laşi, trompetistul Ioan Leonte. Acestor mai noi colegi de grup li se oferă acum un oportun prilej de debut discografic in jazz…

Revenind la substanţa muzicală propriuzisă a albumului să arătăm că, potrivit viziunii compozitorului, primele cinci secvenţe au fost ordonate drept trepte ale unei continue creşteri a tensiunii emoţionale, cu „priză“ permanentă la interesul auditorului. Negru pe alb – un bun demaraj al noului ciclu discografic, poate fi considerat un apel, o punte dinspre precedentul album amintit, piesa fiind înscrisă pe coordonate “jazz-rock“, context pe care Marius Popp nu îl părăseşte atâta timp cât “are ce spune” în acest limbaj, cât elementul jazz deţine principala pondere în această mixtură; îl susţin în argumentaţia sa pe clapele „în alb şi negru“ ale pianului electric, trompetistul Leonte cu un solo stenic, strălucitor prin frecventele incursiuni în registrul acut al instrumentului şi Tegu al cărui acompaniament activ se metamorfozează, spre finele piesei, într-o nu mai puţin activă şi tehnică intervenţie improvizatorică.

Clasificabilă tot în sfera de cuprindere „jazz-rock” deşi sub aspect timbral se poate vorbi de o veritabilă explozie de culoare şi luminozitate, cea de a doua secvenţă, „Kon-Tiki“ se diferenţiază de toate celelalte înregistrări ale discului prin relevabila sa notă de exotism, tradusă într-o excepţională claritate, transparenţă şi vitalitate a sonorităţilor; este meritul aranjorului de a o fi obţinut prin dispunerea ingenioasă, în verticalele timbrale, a trompetei, clarinetului, flautului, de a o fi însufleţit prin alternarea ritmurilor (de notat izbutitul insert al metricii de 5 timpi în improvizaţia de pian) şi prin incisivitatea riff-urilor. Eugen Tegu conferă aici, solistic, măsura reală a inventivităţii sale improvizatorice şi a velocităţii tehnice, firească dacă ţinem seamă că a urmat clasa de vioară a Conservatorului din Bucureşti.

Echinox – o temă ce surprinde de la primele măsuri prin dialogul intervalic (neacompaniat), parcă susţinut in contradictoriu, dintre clarinet şi flaut; dialog care devine, odată cu definirea în infrastructură a unui suport armonico-ritmic (pian-ghitară bass-baterie), punctul de plecare al unui blues, clasic în formă dar modern în conţinut. Clarinetistul Alin Constanţiu nu pierde un atare prilej, spre a-şi pune în valoare tonul de excepţie, atât de expresiv, de învăluitor şi bogat în armonice mai ales în registrul grav, ca şi arta de a genera inflexiuni şi meandre melodice cu „adresă“ sigură la admiraţia iubitorului de jazz.

În Cântecul căpitanului Nemo, cu toate că derularea sonoră pulsează de vigoare şi nerv, persistă totuşi o undă de nostalgie reţinută, un ecou al sentimentului născut în faţa imensităţii oceanului de albastru – trăiri subliniate muzical prin melodismul melodicii, printr-o permanentă pendulare între tonalitatea majoră şi minoră. Graţie aportului lor, instrumentiştii fac ca această piesă să constituie un adecvat preambul la momentul de culminaţie pe care îl reprezintă Nodul gordian. Tema cu titlu generic concentrează în resursele sale latente de expresivitate un maxim al evoluţiei „energiilor afective“, evoluţie pregătită pas cu pas în anterioarele secvenţe. Baterist de valoare europeană, timişoreanul Eugen Gondi nu deţine roluri solistice dar prezenţa sa ritmică, tot timpul sesizabilă, incitantă, în ultimele patru piese la care ne-am referit (prima piesă l-a avut ca ritmician pe Florin Diaconescu) asigură o funcţionare fără greş „motorului ritrnic“ al formaţiei. De menţionat contribuţiile marcate la percuţie de Costin Petrescu şi la flaut de loan Caţianis – un apreciat „muzician de studio”.

Şi dacă piesa Nodul gordian înseamnă, după cum afirmam, apogeu, concluzie şi summum expresiv al unui disc în care predomină caracterul dinamic, viril al ritmurilor şi penetranţa timbrală, în schimb senina, candida miniatură de nuanţă confesivă numită „Din aproape în aproape“ caligrafiată sonor de Marius Popp la pian-solo, se doreşte parcă nu un punct terminus ci un… „va urma”.
Florian Lungu

 


Liner notes of the original album – 1983
Marius Popp (born in 1935), a complex personality of Romanian jazz music, a composer, piano player, arranger and jazz band leader, well known in Europe as well (through his performance at the jazz festivals of San Sebastian, Ljubljana, Prague, the “Jazz Jamboree” – Warsaw, Debrecen, Gottingen on the stages of jazz clubs in the Germany and in concerts in France) is now at, his second recording approach after the Panoramic Jazz-Rock, released in 1977. The present album evinces a large diversity of concerns and compositions solutions, a diversity materialized in the six sequences selected from the author’s creation, in the last few years. In spite of being distinct musical entities, they are united by what we could unmistakably call the “Marius Popp” style, characterized by the “feeling of sound construction” (before exclusively dedicating himself to music Marius Popp was an architect), by his predilection for complex harmonies, for alert rhythms, illustrating an impetuous temper, and by the preference of the jazz band leader for the wind instruments formula, altough, quite often, Marius Popp plays in a trio, with a bass and drums, or as piano-soloist.

From among the instrumentalists who have made their contribution to this record, interpreters belonging to different generations, “the main roles” are incumbant to Marius Popp – acoustic and electrical piano (Fender Rhodes), to experienced Alin Constanţiu (clarinet, tenor saxophone), Eugen Gondi (drums performer of European class) and to their younger colleagues Eugen Tegu (bass guitar) and Ioan Leonte (trumpet).

Nodul Gordian appears like a dense, complex and diverse musical context, attesting the thinking maturity of its protagonist, Marius Popp, the plurality of his concerns and achivements.
Florian Lungu

 


 

Pagina tehnică / Technical Data

1CD Digipack 6p • Soft Records • Serie: FuzzionFashion • Nr catalog: SFTA-043-2 • Cod preț: DLE • Barcode: 4075303004327 • An: 2014


  • Piesele 1-6 (Nodul gordian - 1983): Marius Popp - pian, pian electric; Eugen Gondi - baterie (2-5); Alin Constanțiu - clarinet (2,3), saxofon tenor (1,4,5); Ioan Leonte - trompetă (1,2,4,5); Eugen Tegu - ghitară bas (1-5); Costin Petrescu - percuţie (1-3); Florin Diaconescu - baterie (1), Ioan Cațianis - flaut (2-4).
  • Piesele 7-9 (bonus - Concert Live la Ateneul Român, Bucureşti 1984): Marius Popp - pian, Dan Mândrilă - saxofoane, Eugen Nichiteanu - baterie, Ovidiu Bădilă - contrabas.
  • Compozitori: Marius Popp (1-6), Wayne Shorter (7), Miles Davis (8), Thelonious Monk (9).
  •  Inginer de sunet: Theodor Negrescu (1-6).
  • Coperta: Vladimir Şetran.
  • Piesele 1-6 - licenţă Electrecord.
  •  Remasterizare 2014 din benzile originale.
  • 300 exemplare numerotate Nr. (1...300)/300, seriile hologramelor aplicate DI025381 - DI025680.
 

Recenzii / Reviews - Links

Cumpără albumul online prin MyCD

Piese / Tracks

1. Negru pe alb 7:33    
2. Kon-Tiki 6:11    
3. Echinox 4:54    
4. Cântecul căpitanului Nemo 8:56    
5. Nodul gordian 8:01    
6. Din aproape în aproape 2:16    
7. Black Nile 7:40    
8. Blue in Green 9:39    
9. I Mean You 8:14