Margine de lume – CD

Parfum de Orient
La vîrsta senectuţii – 78 de toamne – cînd alţii trăiesc din amintiri, maestrul Marius Popp ne surprinde odată în plus printr-a sa juvenilă vitalitate, injectată într-un nou album plin de prospeţime, un disc de concepţie în care protagonistul ni se revelează înainte de toate drept un compozitor inovativ, de substanţă dar şi un inspirat aranjor, generator de mereu ingenioase arhitecturi sonore. Ceea ce mi se pare cu adevărat semnificativ este faptul că în creaţiile sale Marius Popp se defineşte continuu pe sine, inconfundabil, în acelaşi timp inventează de fiecare dată ceva insolit, incitant.

O primă constatare succedînd audiţiei integrale a albumului: cele opt secvenţe ale discului apar gestionate în două suprafeţe sonore distincte, juxtapuse. Astfel, primele cinci revin unui ansamblu interpretativ alcătuit dintr-un quartet de coarde, o secţie ritmică şi un acordeon. Ca liant integrator putem vorbi de o anume specifică melodicitate de esenţă modală, cu seducătoare cromatisme, reprezentînd în cel mai înalt grad lumea de expresie a muzicii compozitorului. Şi, în aceeaşi ordine de idei, se cuvine remarcată pregnanţa ritmică a pieselor, chiar şi atunci cînd tempourile nu sînt foarte animate. Fiindcă parametrul ritm înseamnă dintotdeauna pentru Marius Popp o constantă a pulsaţiei interioare, un swing introspect. O altă trăsătură de esenţă se raportează la savantele edificii armonice (să nu uităm că Marius Popp este autorul doctului tratat „Armonia aplicativă în improvizaţia de jazz, pop, rock”) care împreună cu policromul vestiment timbral al coardelor susţinute de secţia ritmică şi de acordeon învăluie senzual rezultanta sonoră într-un straniu, mirific ambient cu parfum de orient. Într-adevăr, pentru ascultătorul de aiurea această muzică vine să particularizeze o aparte lume de expresie aparţinînd tărîmului unei… margini de lume, de altfel evocată şi în titlul generic al albumului şi al uneia dintre cele opt piese. Se realizează în acest chip o subtilă conexiune cu ethosul românesc, doar sugerat cu rafinament prin filtrul gîndirii compozitorului. Şi fiindcă Marius Popp nu a uitat niciodată că este pianist improvizator, el îşi marchează contribuţiile creative în inspirate momente solistice, colaborînd cu pianistul de secţie ritmică George Natsis! O menţiune specială pentru secvenţa numită „Ziua pensionarului”, vioaie, veselă, încărcată de un contaminant optimism.

Ultimele trei secvenţe ale albumului care apar prezentate în formulă de combo (quintet şi quartet) îl au drept factor comun solistic pe apreciatul trompetist Emil Bîzgă, cel care se impune pertinent printr-o fantezie improvizatorică de înaltă clasă, prin nota de modernitate a discursului sonor şi a frazării. În aceste trei piese, autorul Marius Popp este titular unic al claviaturii, optînd de astă dată pentru pianul electronic alternativ cu cel acustic, subjugîndu-ne convingător prin solo-urile sale de elevată ţinută. Tehnici şi inspiraţi se dovedesc a fi ghitaristul Sorin Romanescu (în piesa „Pantomimă”) şi contrabass-istul Pedro Negrescu (în piesa „Miles”) – ambii, nume de referinţă ale jazz-ului autohton.

Parcă făcut să contrazică titlul, albumul „Margine de lume” merită cu prisosinţă să se afle în centrul atenţiei noastre, cei care iubim jazz-ul.
Florian Lungu

Oriental Perfumes
In his old age – 78 years – when others live off memories, maestro Marius Popp surprises us yet again with his youthful vitality injected in a fresh new album, a reference recording revealing him as an innovative composer, substantive and offering inspired arrangements of ingenious sound architectures. What I find truly significant is that, through his creations, Marius Popp keeps defining himself in his own unmistakable way, while at the same time inventing something surprising and exciting.

An initial finding after listening to the whole album: the eight tracks are divided into two phases. During the first five tracks we can hear a string quartet, a rhythmic section and an accordion, brought together by the composer’s melodism with modal scales. We also need to remark on the rhythm we can hear throughout the album, even when the tempo is not particularly lively. For Marius Popp, rhythm has always been a constant, a swing coming from inside. Another trait refers to the sophisticated harmonic lines (let’s not forget that Marius Popp is the author of the treaty “Applicative harmonics in jazz, pop and rock improvisation”), that together with the polychrome harmonics of the string instruments supported by the rhythm section and the accordion are sensually weaved into an unusual, exquisite sound ambiance reminiscing of oriental perfumes.

For the listener, this music is a form of expression seemingly coming from the edge of the world – also evoked by both the album’s title as well as the title of one of its eight tracks. This is how the mere composer’s suggestion establishes a subtle connection with the Romanian ethos. And because Marius Popp has never forgotten that he is an improvising piano player, this makes its mark in his creative contributions during memorable solos in collaboration with George Natsis. A special mention goes to “The Pensioner’s Day”, a cheerful track full of infectious optimism.

The last three tracks are a quintet/quartet combo having in common the appreciated trumpet player Emil Bîzgă as a soloist who imposes himself with a high-class improvisational imagination as well as a modern sound and phrasing. In these three tracks, Marius Popp is the only piano player, opting this time to alternate between the electric and the acoustic piano in a convincing display of masterful solos. Both guitarist Sorin Romanescu (in “Pantomime”) and double bass player Pedro Negrescu (in “Miles”) – well known on the local jazz scene – also show inspiration and proficiency.

Seemingly intending to contradict its title, this album fully deserves to be in the center of our attention, as jazz lovers.
Florian Lungu (translated by Laura Arhire / Teodor Mihai)