Violonist – CD

Tălmăciri enesciene
Iată încă o binevenită restituire a unui document sonor al marelui muzician George Enescu (1881 – 1955), compozitor, dirijor și hărăzit instrumentist, reflectat aici în ipostaza de interpret aflat la finalul carierei violonistice, prin înregistrări din 1952, cu doar trei ani înainte de trecerea sa în eternitate. Admirabilul artist român apare pe albumul marcat Soft Records 2016, atât ca personaj bine-conturat al unei distribuții discografice a veacului trecut (French Columbia – 1952), secondat de pianista Céliny Chailley-Richez, într-o dramatică rostire camerală beethoveniană, Sonate pour violon et piano n° 9 en La Majeur, “Kreutzer”, opus 47, cât și ca inegalabil tălmăcitor, sub o altă veche siglă (Remington Records – 1952), al unei pasionale întrupări schumanniene, Sonate pour violon et piano n° 2 en ré mineur, opus 121, completat cu discreție de aceeași “jumătate” scenică, muziciana franceză Céliny Chailley-Richez (1884-1973). Respectiva mesageră a Euterpei, total dăruită claviaturii în alb și negru, inclusiv ca profesoară, s-a intersectat cu valorosul nostru compozitor de mai multe ori de-a lungul câtorva decenii, iar întâlnirile lor au creat imagini sonore demne de subliniat, precum Concertele pentru pian și orchestră de Johann Sebastian Bach, dirijate chiar de Maestru sau inconfundabila Sonate pour piano et violon „dans la caractère populaire romain” no. 3, distinsă cu Marele Premiu al Discului de către Académie “Charles Cros”, distincția fiind conferită atunci, în iarna 1949, ambilor protagoniști, semnatarului partiturii (și totodată violonistului) George Enescu și interpretei Céliny Chailley-Richez. Aceasta și-a legat numele, printre diversele sale înregistrări, majoritatea pierdute în negura timpului, și de o apreciată variantă a Sonatei a doua în Fa minor pentru vioară și pian de George Enescu (editată de Remington Records), firește, alături de autor, dar și de aparitia pe discuri, tot prin anii ‘50, a unor piese de referință din repertoriul universal, între care o izbutită versiune a Concertului în la minor opus 54 de Robert Schumann, cu Orchestra ORF, adică a Radiodifuziunii Austriece și cu dirijorul Robert Heger la pupitru (Remington Records – 1951).
Revenind la materialul albumului de față, amintita producție Soft Records 2016, ne dăm lesne seama de buna comunicare și de legătura specială dintre cei doi parteneri, de sensibilitatea unică a Maestrului și de profunda concepție asupra conținutului dramatic al paginilor sonore abordate atunci, spre sfârșitul vieții sale, când sănătatea îi devenise oarecum fragilă, fără a-i altera totuși forța de a transmite emoții artistice intense și capacitatea de a da naștere unor convingătoare restituiri, atingând uneori sublimul în zona de expresie a mărturisirilor muzicale definitorii pentru genul cameral. Este și cazul capodoperei în La Major opus 47 de Ludwig van Beethoven, sugestiv denumită Sonata „Kreutzer”, cu succesiunea celor trei părți distincte, construite și asamblate prima dată altfel în creația sa, contrastele de stil, mișcare și caracter rămânând însă determinante pentru arhitectura de ansamblu a unui demers învăluit în multiple semnificații: Adagio sostenuto – Presto, Andante con Variazioni și din nou Presto, până la final. Așadar, o adevărată vâltoare a trăirilor din 1803, ale „Titanului din Bonn” și redate de geniul enescian în miezul veacului trecut, la distanță considerabilă față de tiparele tradiționale și de obsedanta rutină a perfecțiunii tehnice în sine.
Referitor la tălmăcirea întunecatei incursiuni sonore concretizată ca Sonata nr. 2 în re minor opus 121 de Robert Schumann, zămislită în 1851, putem remarca o dată în plus frumoasa colaborare dintre interpreții respectivi, compozitorul-violonist George Enescu și pianista Céliny Chailley-Richez, firescul dialogului lor instrumental și complexitatea gândului transpus în fapt sonor, cu fizionomia unor tablouri psihologice, expresiv acordate după stările sufletești apăsătoare din ultima perioadă de creație, ale romanticului autor german, revărsate cu o atitudine estetică inconfundabilă în cadranele de reper ale vremii: Un poco lento (Ziemlich langsam – Lebhaft), Molto animato (Sehr Lebhaft), Dolce semplice (Leise, einfach) și Animato (Bewegt).
Mirela Stoenescu

The well-known musician and composer George Enescu appears in this album as a violinist and interpreter, not a composer, only 3 years before his passing away. As we listen to him accompanied by French pianist Céliny Chailley-Richez, we immediately become aware of the special connection between the two partners. The maestro has a profound vision of the dramatic content of the album, which was recorded in 1952. Despite his already frail health at the time, his ability to accurately render music and produce complex artistic emotions remains vigorous, occasionally touching the sublime in the chamber music genre. Such is the case with Beethoven’s well-known violin sonata in A major Op. 47, commonly known as the “Kreutzer Sonata”, its three parts being assembled differently for the first time, although the contrast of styles, movement and character determines its overall architecture, an attempt covered in multiple layers of meaning: adagio sostenuto-presto, andante con variazioni and again presto at the end. Therefore this is a whirlwind made up of 1803 Bonn’s titan’s feelings, rendered by Enescu’s genius, in the middle of last century, far from traditional interpretations and obsessive technical perfection sought for its own sake. Looking at the interpretation of the dark musical journey that is the Sonata No. 2 in D minor Op. 121 by Robert Schumann, written in 1851, we once again take note of the remarkable synergy between the two instrumentalists, violinist-composer George Enescu and pianist Céliny Chailley-Richez, their natural musical dialogue and the complexity of intentions shaped into sounds. It creates realistic musical landscapes in tune with the brooding disposition found during the romantic composer’s last years of creation and the epoch’s main reference points: Ziemlich langsome – Lebhaft, Sehr Lebhaft, Leise, einfach and Bewegt.
Mirela Stoenescu