Rosa das Rosas – CD


DESPRE MUZICĂ
În opinia mea, elementul care dă individualitate şi relief acestui demers muzical este, alăturarea şi tratarea concomitentă a unor spaţii foarte îndepărtate şi foarte diferite dpdv stilistic, practic aflate la cele două extremităţi istorice ale muzicii occidentale. Am în vedere aici segmentele de arheologie muzicală catalano-provensală (Camina Don Boiso, Io me levatin un Lunes sau Rosa das Rosas), apoi cântecele provenite din straturile arhaice ale folclorului românesc (Duce-m-aş, nu ştiu cărarea, Numai tu mireasă, Eu nu cânt că ştiu cânta etc.) sau armenesc (Orovela) cărora li s-au inserat momente improvizatorice instrumentale încadrabile, mai degrabă, într-o stilistică post-modernă. Rezultă de aici un soi de chimie ce porneşte de la expresionismul sumbru, amintind de muzica lui Şostakovici (în Planh şi Tenso I), traversează ariditatea şi neutralitatea asumată á la Krenek (în Envoi şi Virga), se cantonează uneori într-un neoclasicism “bine temperat” (în Ziua-i ziuă, fraţi surori), explorează energia “free-ului swing-at” marca Cecil Taylor (în Tenso II), pentru a ajunge în final la ceea ce aş numi – o retorică muzicală transidiomatică, în Rosa das Rosas. Mărturisesc, m-am întrebat uneori de ce trebuie să ne hazardăm pe teritorii unde există atât de puţine repere stilistice şi culturale? Un răspuns ar putea fi: oricare artist care se vrea autentic este tentat să deschidă uşa camerei interzise sau cel puţin, necunoscute; şi nu o face din teribilism sau din dorinţa de a intra în atenţia publicului ci din pură curiozitate. Cert este că, odată deschisă această uşă, artistul se găseşte în postura lui Adam după ce a muşcat din mărul Evei; el este parte dintr-un scenariu cu final indecis şi distribuţie provizorie.
SEMNIFICAŢIA UNOR TITLURI
Iniţial, muzica acestui album a fost gândită şi structurată ca un concert live. Cele 7-8 piese ale programului urmau să fie încadrate de preludii sau comentarii improvizate, menite să se constituie în momente de legătură sau de contrast. Dat fiind că majoritatea pieselor erau cântece medievale, mi s-a părut natural să dăm şi secvenţelor improvizate nume potrivite cu această perioadă. În tradiţia trubadurilor occitani, poemele muzicale se împărţeau în trei mari categorii: Canços – cântecele propriu-zise care se aseamănă oarecum cu baladele sau doinele din folclorul românesc, unde melodia însoţeşte şi eventual potenţeaza mesajul poetic; Sirventes ori serventes – un gen didactico-moralistic în care versurile erau compuse din perspectiva unui cavaler aflat în serviciul unui nobil de rang superior; de aici numele de sirventes – slujitori. Acest gen abordează, în general un ton encomiastic dar poate atinge, uneori, şi nuanţe de sarcasm. În sfârşit, o ultimă categorie include aşa-numitele Tensó, concepute ca un schimb de replici între doi interlocutori sau ca o dilemă expusă sub formă de dialog. Din variante ale genului tensó, cum ar fi contenson sau contençó, provin cuvintele moderne contencios şi contestaţie.

Considerând că toate cântecele propriu-zise din program sunt Canços, am numit improvizaţiile dramatice Tensos I şi II. O altă compoziţie spontană, unde apar mai des schimburi de idei muzicale, am intitulat-o Sirventes. Primul interludiu instrumental Planh- Mon chan fenisc ab dol et ab maltraire işi trage numele de la modul solemn şi totodată dramatic în care se desfasoară curgerea muzicală. Planh, transformarea latinului planctus însemnând plângere sau lamentaţie, este numele generic al poemelor funerare compuse de trubaduri. Completarea în limba provensală e un extras dintr-un astfel de planh, avându-l ca autor pe Bertran de Born, unul dintre cei mai vestiţi cavaleri-poeţi ai secolului XII. Traducerea aproximativă ar fi “Cântecul meu işi află sfârşitul în durere şi nenoroc”. Momentele de pian solo ale albumului au primit de asemenea titluri legate de lirica evului mediu: Envoi şi Virga. Primul se referă la mici fragmente poetice cu caracter concluziv şi/sau moralizator ce apar în desfăsurarea sau la finele baladelor cavalereşti. Iniţial, Envoi apărea ca o concluzie de genul “Şi-am încălecat pe-o şa, şi v-am spus povestea aşa”. Virga, este numele unei neume, simbol grafic ce implica oprirea temporară a discursului muzical-poetic. Din virga se vor naşte mai târziu semnul întrebării şi banala virgulă a zilelor noastre.

Rosa das rosas este o cantiga (specie lirică) inclusă în culegerea atribuită lui Alfonso X el Sabio rege de Castilia şi Leon. Trandafirul joacă un rol cu totul aparte în panteonul simbolisticii medievale. Ca semn al purităţii şi esenţă a receptării, el se leagă natural de cultul Sfintei Fecioare Maria. Versurile din finalul poemului vorbesc de la sine despre semnificaţia acestui “Trandafir al trandafirilor” în concepţia trubadurilor catalano-provensali.

Esta dona que tenno por Sennor
e de que quero seer trobador,
se eu per ren poss’ aver seu amor,
dou ao demo os outros amores.
Rosa das rosas e Fror das frores,
Dona das donas, Sennor das sennores.

Aceasta (este) Doamna pe care o recunosc drept Stăpână
Şi al cărei cântăreţ mi-aş dori cu toată ardoarea să fiu.
Dacă vreodată aş putea primi dragostea ei
Aş renunţa pe loc la tot ceea ce am iubit.
Trandafirul trandafirilor, Floarea florilor,
Prinţesa prinţeselor şi Domnul domnilor.
Mesajul liric şi elevaţia melodiei ne-au determinat sa aşezăm Rosa das rosas la sfârşitul desfăşurării noastre muzicale şi au contribuit esenţial în alegerea titlului acestui album. Referitor la Tensó, Planth, Sirventes şi celelalte piese instrumentale ce reprezentă zona terestră, uneori telurică a programului, mi se pare nimerit să citez în loc de concluzie sau, mai degrabă, ca invitaţie la audiţie, un vers al aceluiaşi Bertrand de Born (în traducerea şi adaptarea lui Ezra Pound) “Papiol, be glad to go speedily to “Yea and Nay”* and tell him there’s too much peace about.
Papiol grăbeşte-te să-i transmiţi lui Da şi Nu că e cam prea multă pace pe aici.
*Papiol este în cazul de faţă, un partener de dialog; Yea and Nay alias Oc et Non e porecla lui Richard Inima de Leu.
***
Înainte de a încheia această prezentare, aş vrea să mulţumesc Mariei pentru minunata ei voce şi deosebita sensibilitate în interpretarea cântecelor alese. Îi sunt, de asemenea recunoscător lui Lisle pentru implicarea emoţională, risipa de inventivitate şi generoasa empatie cu care s-a dăruit în muzica întregului album. Le rămân îndatorat tuturor celor care au participat la realizarea acestui CD: lui Călin Ioachimescu pentru calitatea sunetului, Ovidiu Panighianţ pentru concepţia grafică şi, nu în ultimul rând, lui Romulus Arhire pentru eforturile producţiei.
Mircea Tiberian, Bucureşti, August 2011


The music on this album was seen as a one act concert where the tracks played in trio intertwined with instrumental improvisations. As most of the works being medieval songs, I found it natural to title the improvising parts accordingly. Based on the tradition of the Occitan minstrels, the musical poems were divided into three main categories: Canços – the poems themselves, which resembles somehow the ballads of the Balkan folklore; Sirventes/Serventes – a moralist-didactical genre where rhymes were created by a knight serving a higher rank nobleman, therefore the name “Sirventes” – servants; and the last category named Tensó, created as an exchange of replies between two speakers, or as a dilemma in form of a dialogue.

Considering all songs here as being Canços, I entitled the dramatic improvisations Tensó I and Tensó II. Another spontaneous composition viewed as a declamation is called Sirventes. The first interlude “Planh – Mon chan fenisc ab dol et ab maltraire” is named after the solemn and dramatic flow of the music. “Planh” (cry or lamentation) is the name of the funerary poems created by the minstrels. The addition in Provencal represents an excerpt from such a “planh” done by Bertrand de Born, a famous knight-poet of the 12th century. The translation would be “My song is ending in sorrow and misfortune”. The piano solos are also entitled according to the medieval poetry: “Envoi” and “Virga”. The first one refers to the habit of inserting small poems of moralizing or conclusive type at the end of the knight ballads. Originally, “Envoi” was a conclusion typically found in the traditional Romanian fairy tales: “Into the saddle then I sprung/The tale to tell to old and young”. “Virga” was the name of a “neume”, a graphic symbol that implied the temporary cease of the poetic-musical flow. From Virga later derived the modern punctuation of question mark and comma.

Rosa das rosas” is a “cantiga” (lyrical genre) included in the collection believed to be composed by Alfonso X “El Sabio” King of Castille and León during the 13th century. As a symbol of purity and divin receptacle, the rose falls into a very special category in the medieval symbolism and is related to the worship of Virgin Mary. The final rhymes of the poem refers directly to the meaning of this „Rose of the roses” that the medieval knights believed in:

Esta dona que tenno por Sennor
e de que quero seer trobador,
se eu per ren poss’ aver seu amor,
dou ao demo os outros amores.
Rosa das rosas e Fror das frores,
Dona das donas, Sennor das sennores.

This is the Lady I see as my Mistress
For her arduous singer I am longing to be.
If I had ever be her love recipient,
I would give away everything I have loved before.
The Rose of the roses, the Flower of flowers,
The Princess of princesses and The Lord of the lords.
Mircea Tiberian, Bucharest, August 2011

English version: Melina Lozneanu


Mircea Tiberian – pian, Maria Răducanu – voce, Lisle Ellis – piccolo bass


Pagina tehnică / Technical Data

1CD Digipack 6p • Soft Records • Serie: FuzzionFashion • Nr catalog: SFTA-033-2 • Cod preț: DGP • Barcode: 4075303093321 • An: 2013


  • Orchestraţie: Mircea Tiberian.
  • 1,3,5,7,9,10,12,14 - cântece tradiţionale
  • 2,4,6,8,11,13 improvizaţii de Tiberian şi Ellis
  • Înregistrat în Bucureşti, Palatul Cantacuzino, 23-34 Octombrie 2009.
  • Inginer de sunet şi mastering: Călin Ioachimescu.
  • Grafica: Ovidiu Panighianţ
  • Ediţia 2011, cod de bare: 4075303003320, DGP 4p /booklet


Recenzii / Reviews - Links

Cumpără albumul online prin MyCD.

Piese / Tracks

1. Yo me levanti un lunes 4:03
 
2. Planh – mon chan fenisc ab dol et ab maltraire 1:27
 
3. Orovela 4:11
 
4. Tensó I 4:04    
5. Duce-m-aş nu ştiu cărarea 1:38
 
6. Tensó II 3:54    
7. Eu nu cânt că ştiu cânta 2:28
 
8. Sirventes 2:32    
9. Camina don Boyso 4:03    
10. Ziua-i ziuă fraţi, surori 2:12    
11. Envoi 1:17    
12. Numai tu mireasă 1:25    
13. Virga 1:35    
14. Rosa das Rosas 3:34